După ce a intrat în Plăcintă, ca să ia faţa opiniei publice, ANI (Agenţia Naţională de Integritate) a trecut vijelios la numărarea raţelor din curtea scriitorului Mircea Dinescu. În ipostaza relatată mai sus, când ANI părea să se înfigă la plăcinte-nainte, e vorba de o uşoară regie menită să dea apă la moară naivilor care mai cred, în prostia lor, că demnitarii PD-L sunt luaţi la puricat după calapodul destinat amărăştenilor. Din acest motiv, doamna Plăcintă, căci despre dumneaei este vorba, a fost scuturată de ANI pentru a creşte în intensitate la impresia artistică. Spun asta pentru că, indiferent cât de zbuciumate sunt zbaterile instituţiei amintite, nu am nicio îndoială că povestea cu plăcinta pedelistă va avea un final mai mult decât fericit. Pun pariu, de data aceasta, pe o plăcintă americană, că acelaşi lucru se va întâmpla şi în cazul fierbinte al doamnei Ridzi. Pe acest fundal, vestea că ANI îi numără raţele lui Dinescu a căzut ca un trăznet. Tot scormonind prin Primăria Constanţa, promovând filozofia cailor verzi pe pereţi, “aniştii” au depistat, cu flerul lor ieşit din comun, nodul gordian din papura corupţiei. Ei bine, spre surprinderea tuturor iubitorilor de literatură, care au primit în frunte o lovitură destabilizatoare, acest nod se găseşte în curtea lui Dinescu. L-au dat de gol raţele sale pătimaşe, gâştele gălăgioase din preajma lui şi vacarmul de nedescris generat de propaganda porcină aferentă fermei sale de pe malul Dunării. Prea şi-o luase domnul poet în cap, slăvind în versuri şi ode binefacerile capitalismului de trei lei, după ultimul curs al BNR, în încercarea sa de-a dreptul tembelă de a ne demonstra că toţi cei care vor să facă agricultură cinstită sunt ajutaţi de statul român! Aiurea. În realitate, raţele şi gâştele lui Dinescu reprezintă un pretext pentru ca domnia sa să fie exclus din CNSAS. În cazul său, gura a bătut agricultura. Se ştie că, în această privinţă, Dinescu este mai rău decât gâştele sale guralive, inclusiv sub formă de pastramă sau alte produse bio. Îmi amintesc că, la sfârşitul anului, în cadrul unei emisiuni televizate, gâsca Dinescu a scăpat pe goarnă, pentru că dumnealui nu se autocenzurează şi bine face, diverse informaţii în legătură cu dosarul preşedintelui Băsescu de la CNSAS. Într-un fel, la acel moment, a recidivat şi, cred eu, episodul cu pricina l-a făcut şi mai antipatic în anturajul celor care stau strâns uniţi în jurul prezidentului. De altfel, Dinescu nu s-a sfiit niciodată să vorbească pe şleau despre sincopele şi curiozităţile existente în activitatea CNSAS, devenind incomod pentru politicienii care, lăfăindu-se în jilţul Puterii, nu suportă să fie deranjaţi. Sărind în ajutorul contestatarilor săi, ANI le dă o mână de ajutor, punând pe tapet aşa zisul său statut de incompatibil. La viaţa lui, Mircea Dinescu a mai fost incompatibil. Într-o lungă perioadă mai mult decât cenuşie, a fost incompatibil cu comunismul, cu care nu s-a putut adapta deloc, în ciuda faptului că Securitatea s-a străduit din răsputeri să-i bage forţat pe gât doctrinele aferente acelor vremuri. De necrezut, un om care a avut curajul să-l înfrunte pe Ceauşescu este declarat incompatibil cu statutul său la CNSAS! De ce? Pentru că, în nemernicia lui, cu riscul de a-şi face foarte mulţi duşmani, se încăpăţânează să spună adevărul. Sigur, pentru că nu i se poate reproşa acest lucru pe faţă, anchetatorii i-au luat raţele la numărat! Deviza lor - Să le meargă fulgii! Nu se poate să nu găsească printre ele un “duşman al poporului”! Nu spun că Dinescu trebuie declarat “monument al naturii”, dar, în ţara asta, incompatibilitatea nu începe cu el…