Poeta Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman) s-a născut la 25 martie 1942, la Timișoara. Eugen Simion spunea despre poezia acesteia, în volumul "Scriitorii români de azi" (Editura Cartea Românească, 1974), că "Primind această viziune gravă, poezia Blandianei nu renunță la o anumită dorință de seducție. Ea nu se hotărăște să părăsească valea care desparte tărâmurile și nu-și refuză, vorbind de moarte, o anumită grație a jocului". A făcut studii de filologie romanică, fiind licențiată a Facultății de Filologie a Universității Cluj (1962-1967). Ana Blandiana a debutat ca poetă în 1954, în reviste de tineret, apoi în "Tribuna" (1959) și în antologia "30 de poeți tineri". A colaborat la multe periodice din țară, printre care "Viața Studențească" sau "Amfiteatru" (1968-1974). A fost bibliotecară la Institutul de Arte Plastice ''N. Grigorescu'' din București (1975-1977), redactor la Uniunea Scriitorilor (1977-1979). A obținut o bursă de studii în cadrul Programului Scriitoricesc Internațional al Universității din Yowa City (SUA) (1973-1974), potrivit "Dicționarului scriitorilor români" (M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu, 1995). Între 1960 și 1963, a lipsit din paginile revistelor literare, având interdicție de publicare. A revenit însă, în 1964, la "Contemporanul", unde a deținut ani de zile rubrici permanente. O a doua interdicție de a publica a fost declanșată de ciclul de poeme din revista "Amfiteatru" (1985), culminând cu versurile pentru copii din volumul "Întâmplări de pe strada mea" (1988). Totuși, în 1989 îi va apărea culegerea antologică de "Poezii", cu o prefață de Eugen Simion, mai scrie sursa menționată mai sus.

După debutul editorial cu placheta "Persoana întîia plural" (1964), s-a impus printre poeții cei mai reprezentativi ai epocii, publicând "Călcâiul vulnerabil" (1966) și "A treia taină" (1969, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor). A continuat cu alte cărți de poezie: "Cincizeci de poeme" (1970), "Octombrie, Noiembrie, Decembrie" (1972), "Somnul din somn" (1977), "Ochiul de greier" (1981), "Ora de nisip" (1983), "Stea de pradă" (1985), "Arhitectura valurilor" (1990), "La cules de îngeri" (1998), "Soarele de apoi" (2000, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie), "Refluxul sensurilor" (2004).

A scris și versuri pentru copii: "Întâmplări din grădina mea" (1980), "Întâmplări fără Arpagic pentru cititorul cel mic" (1991), "Cartea albă a lui Arpagic" (1998, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii). A semnat tablete, eseuri, însemnări de călătorie, adunate în volumele "Calitatea de martor" (1970), "Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie" (1976), "Cea mai frumoasă dintre lumile posibile" (1978), "Coridoare de oglinzi" (1984), "Autoportret cu palimpsest" (1986), "Ghicitul în mulțimi", "Geniul de a fi" (1998), "Cine sunt eu?" (2001). A mai publicat, în colaborare cu soțul său, Romulus Rusan, cărți de interviuri cu personalități ale culturii românești: "Convorbiri subiective" (1972), "O discuție la Masa Tăcerii" (1977).

Abordând și proza fantastică, a scris "Cele patru anotimpuri" (1977, 2001) și "Proiecte de trecut" (1982), ambele volume apărând sub titlul "Orașul topit și alte povestiri fantastice", în 2004. În 1992 i-a apărut romanul "Sertarul cu aplauze", care s-a bucurat de o foarte bună primire din partea publicului și a criticii (următoarele ediții: 1998, 2002, 2004), iar în 1994 volumul de nuvele "Imitație de coșmar".

De-a lungul anilor, poeta a întreprins mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie, în calitate de invitată a unor universități, academii, organizații culturale, scrie site-ul http://www.anablandiana.eu/.