De fapt, doar aniversările pot fi enunţate la plural, deoarece au fost mai multe la număr, în schimb controversele, deşi suficient de numeroase, la rândul lor, se învârt în jurul unui singur subiect... Hai să vedem!

În a doua jumătate a săptămânii trecute am avut trei aniversări, una după alta, trei zile la rând, cu toate că televiziunile, cu rare excepţii, nu s-au prea înghesuit să remarce acest lucru. Joi, Victor Ponta a împlinit 40 de ani, vineri, Crin Antonescu a făcut 54 de ani, iar sâmbătă, Mihai Răzvan Ungureanu a ajuns la 44 de ani... Exact în această ordine! S-ar putea să vă tenteze o reacţie de tipul „ ei şi ce-i cu asta!?”... Totuşi, pe mine mă atrag câteva speculaţii fugare, cu acest prilej. Cel mai vârstnic dintre ei se dovedeşte cel mai bătăios şi îndărătnic. Mijlociul pare cel mai cultivat, dar a rămas încă în faza în care crede că „tot ce zboară se mănâncă”. Cel mai serios, maturizat înainte de vârsta pe care a împlinit-o şi tocmai de aceea, parcă, prea „cuminte”, din punct de vedere politic, este şi cel mai tânăr. Unul a fost preşedinte interimar, ceilalţi doi au făcut experienţa de premieri, dar unul singur, respectiv mijlociul, încă nu a avut viaţă parlamentară. Care dintre ei vi se pare mai simpatic sau cu o personalitate mai interesantă? Credeţi că măcar cei doi mai tineri, apropiaţi ca vârstă, ar putea reprezenta prototipuri pentru următoarea generaţie din clasa politică autohtonă? Pe care dintre ei îl preferaţi într-o funcţie viitoare de preşedinte al ţării? Dacă-mi răspundeţi în ediţia online a Telegrafului, am să vă mărturisesc şi punctele mele de vedere...

Dar mai avem un fel de „personaj- candidat”, suficient de tânăr, chiar dacă a albit timpuriu, iar în jurul lui s-au învârtit cele mai multe controverse de la sfârşitul săptămânii trecute. Este vorba - aţi ghicit- de Dan Diaconescu! Contarar celor afirmate de detractori (în primul rând cei de la PDL), privatizarea „fără strigare” a Oltchimului mi s-a părut cea mai democratică şi transparentă din ultimele două decenii. Singura problemă, pe care o vom putea verifica repede, de altfel, rămâne seriozitatea controversatului om de televiziune. Din fericire, ipoteza unei cacealmale cu scopuri electorale, aşa cum suspectează unii comentatori mefienţi, nu are cum să aibă „picioare lungi”, ca minciuna, în acest caz! Mai rămân, totuşi, până la proba contrarie, unele suspiciuni sau speculaţii, pe care voi încerca să le comentez mâine.

Aşadar, avem şi acest al patrulea „cavaler al apocalipsului”, el însuşi potenţial candidat prezidenţial şi încă un posibil prototip al viitoarei noastre clase politice... Voi pe cine alegeţi? Vă repet: dacă îmi răspundeţi cu sinceritate pe forumul ziarului, am să vă dezvălui şi eu cu cine votez. Hai să facem această expereinţă!