WiMax este versiunea „en gros” a popularei tehnologii WiFi, care permite accesul la internet fără fire. În timp ce WiFi oferă acoperire de 30 de metri, cu viteze de acces de 1 Mbps pînă la 2 Mbps, varianta WiMax poate ajunge cu acoperirea la 30 de kilometri de emiţător, cu viteze de pînă la 70 Mbps. Internetul de mare viteză este în plină efervescenţă în România, numărul de utilizatori broadband bate un milion, iar telefoanele mobile şi echipamentele de buzunar permit descărcarea rapidă de fişiere, clipuri, jocuri, filmuleţe. Marii operatori sînt implicaţi de mai mulţi ani în proiecte wireless şi fiecare companie încearcă să ofere un mix de servicii, între wireless şi servicii fixe, voce, date, televiziune şi servicii mobile. Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (IGTI), instituţia care reglementează frecvenţele de comunicaţii din România, a anunţat recent că va scoate la licitaţie, în termen de două luni, două licenţe naţionale pentru tehnologia de acces la banda largă fără fir WiMax. Aşadar, în loc de zeci de metri de cabluri pentru TV, internet şi telefon, promisunea tehnologiei WiMax este pe cît de simplă, pe atît de eficientă. Renunţi la cabluri şi le înlocuieşti cu un astfel de aparat de la care obţii semnal pentru telefon, calculator şi televizor. Fie că te afli pe vîrful muntelui sau în Deltă, accesul la informaţie şi divertisment este exact ca la cei conectaţi la reţea de cablu. Statul vrea să aducă internetul şi la ţară, unde acum numai cîteva gospodării dintr-o sută sînt conectate. Viitorul este al comunicaţiilor de mare viteză. Noua tehnologie nu este doar rapidă şi eficientă, dar promite să fie şi ieftină. Costurile scad foarte mult pentru că nu mai sapă nimeni gropi, iar o antenă va costa sub 100 de euro.