INCONSTANȚA GÂNDIRII UNORA Pe vremea lui Cicero, în anul 63 înainte de Hristos, se țineau discursuri în fața membrilor Senatului roman care până în ziua de astăzi au dat tonul retoricii virulente împotriva unui adversar ce trebuie imediat şi fără drept de apel nimicit în faţa unui auditoriu cu pretenţii înalte. În zilele noastre, avem personaje politice care încă nu s-au hotărât de partea cui sunt, dacă și pe cine trebuie să atace virulent, dacă au coloană politică, dacă sunt de dreapta, dacă sunt de stânga, dacă ar trebui să admită că au făcut anumite lucruri sau de ce cad în ridicol făcându-se uneori că plouă. Liberalul Crin Antonescu este un politician care a fost la guvernare, dar care nu și-a asumat niciodată cu adevărat anumite inițiative guvernamentale. Aștepta să vadă reacția oamenilor și, în cazul în care era una negativă, ieșea "pe sticlă" și spunea că liberalii nu au fost de acord cu propunerea/legea/ordonanța cu pricina. Acum, Antonescu nu știe pe cine să atace mai tare, căci PDL curtează PNL, dar nu are loc de Băsescu, PMP e măcinat din interior, PNȚCD nu contează, UDMR e cu puterea (oricare ar fi ea!), iar restul sunt prea mici. Așa că a luat în vizor pentru moment doar PSD.

EU SUNT MIC, NU ȘTIU NIMIC! Într-un interviu acordat gandul.info, el își asumă acțiunea de suspendare din 2012 a președintelui, dar spune că... nu el a fost inițiatorul. E drept că unii au coloana... dreaptă ca ramura de salcie și de aceea nu-și pot asuma răspunderea direct pentru anumite acțiuni. Fostul lider liberal susține că înaintea semnării documentului cu suspendarea a existat o întâlnire între Liviu Dragnea şi Traian Băsescu, ceea ce ar demonstra, în opinia lui, neimplicarea sa directă. Întrebat de pactul de coabitare dintre Ponta și Băsescu, Antonescu a spus că nu i-a consultat conținutul, ci doar l-a răsfoit. Și atunci de ce l-a blamat? E ca și cum cineva ar critica o lege fără să-i fi analizat conținutul. În interviul cu pricina, Antonescu a negat o grămadă de chestii și constatăm că el habar nu avea, de fapt, despre nimic. Ba Legea sănătății era pentru el o necunoscută care se negocia cu șeful statului, ba numirile procurorilor erau o nebuloasă cu care el nu a venit în contact sub nicio formă, ba Guvernul făcea și dregea și el era străin de toate. Credem că orice alt comentariu este de prisos.