Urmaşii din Constanţa ai marelui profet Moise au sărbătorit, ieri, prima zi a Anului Nou, al 5.775-lea al calendarului iudaic, la Templul Israelit din Tulcea, unul dintre cele mai vechi edificii de cult evreieşti din România, reinaugurat pe 22 august, după patru ani de reabilitare. Totul a pornit de la iniţiativa recent alesului preşedinte al Comunităţii Evreieşti din Constanţa, Sorin-Lucian Ionescu. Lipsiţi de un edificiu de cult propriu, pentru că Marea Sinagogă din Constanţa, copleşită de greutatea anilor, se află în ruină, evreii constănţeni au petrecut sărbătoarea de Anul Nou, Rosh Hashanah, alături de comunitatea evreiască din Tulcea, din dorinţa de a fi alături de cei de o credinţă cu ei. Exact așa cum scrie în volumul „Cartea sărbătorilor evreiești”, la capitolul „Roș-Hașana”, tom apărut în anul 1946: „Caracteristica sărbătorilor de toamnă (n.r. - Anul Nou evreiesc începe în septembrie, în cea dintâi zi a lunii Tishrei) este că, în aceste zile, evreul părăseşte cercul strâmt al său şi se simte unit cu poporul său, cu totalitatea omenirei, aşteptând momentul în care toţi vor forma aguda ahath, o singură asociaţie”. Volumul se află la balconul templului transformat în muzeu, așezat pe băncile originale pe care au învățat elevii Școlii Primare Evreiești din Tulcea (1942). Tot în această carte, se mai spune: „Se crede că în perioada biblică nu a existat încă sărbătoarea Roş Haşana. Abia după întoarcerea evreilor din captivitatea babilonică şi, mai ales, după dărâmarea Templului al doilea, această sărbătoare s-a ivit în viaţa evreească, precizându-şi, încetul cu încetul, caracterul pe care îl are astăzi”.

ULTIMA CĂSĂTORIE EVREIASCĂ - ÎN 1977, ULTIMUL BOTEZ... O AMINTIRE NEDATATĂ Templul Israelit din Tulcea a fost construit între anii 1880-1884. Astăzi, el şi o casă, situată în spatele lui, sunt singurele edificii care au mai rămas după sistematizarea din 1985, din cartierul evreiesc, altădată înfloritor, situat pe strada Babadag, nr. 73. Odinioară, comunitatea evreiască din Tulcea număra 3.000 de membri. Azi, templul mai potoleşte setea de Dumnezeu a 27 de israeliţi, dintre care doar 12 sunt evrei puri. În prezent, lăcaşul de cult reinaugurat după ample lucrări de reabilitare, între anii 2010-2014, cu un an de pauză, 2011, din lipsă de fonduri, este folosit mai mult ca muzeu. Slujbele se fac rar, atunci când vine oficiantul de cult de la Galaţi, care trebuie să oficieze și la Brăila. Într-un studiu contemporan din „Poveştile Tulcei”, se menţionează că ultima căsătorie evreiască la templu a avut loc pe 13 februarie 1977. De botezuri ar putea să vorbească numai cea mai bătrână membră a comunităţii tulcene, care are peste 90 de ani.

URCÂND LA BALCON, LA MUZEU Revenind la muzeu, publicul poate vedea o mulțime de fotografii vechi, originale și copii, cu portrete de evrei, documente de arhivă, un fragment din grinda principală de susținere a acoperișului, datând din 1880, un fragment din Tablele Legii, recuperat de la Sinagoga de pe strada Orientului, care acum nu mai există, la fel cum nu mai există nici lăcașul de pe strada Mărășești. Mărturiile despre urmaşii lui Moise se află şi la parter, unde sunt şi băncile de odinioară ale templului, recondiţionate, şi la balconul unde se urcă pe două scări din lemn, bătrâne ca templul însuşi, dar care sunt proaspăt lustruite. De altfel, un miros de „curat”, de casă proaspăt văruită, întâmpină vizitatorul încă de la intrarea în Templul Israelit, dovadă a recentei reabilitări.

LA CIMITIRUL VECHI, PRIVIND ÎNAPOI, SPRE SECOLUL XVII După ce cei 15 membri ai comunităţii evreieşti din Constanţa au primit urările de „Shana Tova!” / „An Nou” din partea gazdei, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Tulcea, Solomon Faimblat, profesor de matematică la reputatul liceu tulcean „Spiru Haret”, şi ale omologului său de la Marea Neagră, Sorin-Lucian Ionescu, ambii purtând pe creştet chipă sau iarmulcă, a urmat o vizită la cimitirul vechi. Potrivit profesorului Solomon Faimblat, cimitirul a fost deschis la sfârşitul secolului al XVII-lea şi s-a închis în anul 1900. Lăsat în paragină, năpădit de arbuşti şi de uitare, cimitirul a fost reamenajat în anul 2002, prin grija dr. Robert Sadoff din Philadelphia, Statele Unite ale Americii. Chiar şi aşa, cimitirul împovărat de ani nu mai are nimic din aspectul unui loc de veci, pietrele funerare din piatră de Başchioi şi din Codru, Babadag, fiind „îmbolnăvite” de vreme. Multe dintre ele nu mai stau la căpătâiul mormintelor, fiind dărâmate de timp sau de oameni. „Tinerii făceau aici karate, cu pietrele funerare. Ce puteai să le faci?”, se întreba, cu amărăciune, preşedintele Comunităţii Tulcene, Solomon Faimblat. Cimitirul vechi are, însă, o valoare excepţională: în el sunt înhumaţi doi rabini care au slujit la Tulcea şi un evreu decorat cu Steaua României, Abraham Ellemann. Năpăstuit de vreme, cu pietre funerare care încă mai ţin piept timpurilor, cu inscripţiile lor în ebraică, cimitirul adevărat se află, de fapt, la câţiva metri sub pământ, unde se aşterne o mare de oase, care aşteaptă Judecata de Apoi.

SPERANŢE DE AN NOU Prima zi de Rosh Hashanah s-a încheiat cu speranţa că peste câţiva ani, nu mulţi, evreii constănţeni îi vor putea chema pe fraţii lor din Tulcea să sărbătorească împreună Anul Nou în Marea Sinagogă din Constanţa. Deplasarea la Tulcea s-a realizat la invitaţia Comunităţii Evreieşti din Tulcea, care s-a dovedit a fi foarte ospitalieră, cu sprijinul Federaţiei Comunităţilor (FCER) şi al Joint Distribution Committee România.