O asemenea formulare „sibilinică” se potriveşte de minune cu tot ceea ce s-a petrecut ieri în întreaga ţară. Deşi îmi stă gîndul mai mult la despărţirea de regretatul actor Ştefan Iordache, pe care am avut norocul să-l cunosc personal, cu ani în urmă, m-am hotărît, totuşi, să scriu despre începutul anului şcolar, deoarece editorialul nu este o rubrică memorialistică sau de cultură, decît cu rare excepţii.

Pe 15 septembrie, în România, a avut loc un fel de repetiţie generală a viitoarei campanii electorale! Atît politicienii locali, cît şi vedetele de la centru, s-au risipit „în teritoriu”, cum se spune în limbaj administrativ, pentru a profita din plin de vizibilitatea pe care o oferea redeschiderea şcolilor. Nu-i vorbă, că şi în alţi ani se întîmpla la fel, dar atunci se putea ghici în atitudinea aleşilor neamului o oarecare blazare, pentru că nu exista miza electorală de acum… Practic, sub ochii alegătorilor din toată ţara, incluzînd în această categorie şi privitorii ştirilor televizate, s-a petrecut un veritabil exerciţiu colectiv de imagine, de parcă am fi asistat la o ediţie naţională jubiliară a concursului „Dansez pentru tine”! Ne putem da seama de importanţa politică a unei astfel de zile dacă punem la socoteală hotărîrea Parlamentului de a-i învoi pe deputaţi şi senatori astfel încît toată clasa politică să-şi vadă de treabă, pentru a nu lăsa nicio circumscripţie nevizitată. V-aţi lămurit ce „minuni” face votul uninominal?

Indiferent dacă a fost vorba de membri ai guvernului sau parlamentari, toţi politicienii plecaţi prin ţară erau candidaţi în viitoarele alegeri. Mai mult decît atît, fiecare s-a dus acolo unde şi-a anunţat candidatura uninominală, nu în altă parte! Singura excepţie de la această regulă a reprezentat-o chiar premierul, care nu şi-a vizitat viitoarea circumscripţie, în schimb s-a trezit invitat de un membru PNL din judeţul Ilfov, care era „deghizat” în personajul „tată al unui şcolar”, să-şi depună candidatura într-un nou loc. Discuţia pe care a purtat-o Tăriceanu cu acel „părinte” este suspectă de încălcarea legii electorale, deşi nu cred că justiţia se va sesiza în legătură cu un asemenea „fleac”… Alţi candidaţi au realizat adevărate performanţe de turism politic sau electoral, precum ministrul Educaţiei, care a vizitat vreo 5-6 şcoli. Nu pot să nu menţionez, fie şi în treacăt, „performanţa” Elenei Udrea, chiar dacă presupun că au remarcat-o toţi. Am descoperit cu această ocazie că blonda de la PD-L se potriveşte mai bine în rolul unei femei de serviciu decît în postura de politician de sex opus. Singura deosebire este că o femeie de serviciu nu şterge podelele purtînd un ceas Rollex la mînă, avînd asupra sa tone de bijuterii afişate fără inspiraţie electorală şi ascunzînd la declaraţia de avere titlul de asociat al firmelor soţului ei. Trebuie remarcat, deopotrivă, faptul că toată lumea a umblat numai pe la şcoli noi sau măcar renovate, prefăcîndu-se că uită de cele peste o mie de lăcaşuri de învăţămînt care sînt încă ruinate, aproape dezafectate sau fără autorizaţie. Ca să nu mai adaug că nimeni nu a pomenit de salariile profesorilor şi de criza cadrelor didactice, datorată tocmai acestui fapt, motiv pentru care unii dascăli au fost rechemaţi de la pensie, ori alţii acceptaţi fără atestare…

Pe vremea copilăriei mele se vorbea de „fotbal în curtea şcolii”. Ieri s-a jucat „politică în curtea şcolii”, pentru că a început „anul şcolar electoral”!