ORIGINEA VIEŢII PE PĂMÂNT În fiecare an între 4 şi 10 octombrie se sărbătoreşte Săptămâna Mondială a Spaţiului Cosmic, un eveniment iniţiat şi coordonat de Adunarea Generală a ONU. Cu această ocazie s-a dat publicităţii o ipoteză ce lămureşte apariţia apei pe Pământ. A fost descoperită o cometă ce conţine apă a cărei compoziţie este asemănătoare celei din oceanele Pământului, confirmând teoria potrivit căreia aceste corpuri cereşti au reprezentat o importantă sursă de apă pentru Terra, în primele etape după formarea Terrei. Astrofizicienii ce coordonează activitatea telescopului spaţial Herschel al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) au descoperit pentru prima dată în istorie apă având o compoziţie similară cu cea de pe Terra, pe cometa Hartley 2, care a trecut de curând pe lângă Pământ.

Oricât de ciudat ar putea să pară, apa a fost probabil un element străin pentru Planeta albastră, iar originea ei la suprafaţa Terrei se află şi acum în centrul dezbaterilor şi polemicilor dintre oamenii de ştiinţă. În timpul formării sistemului nostru solar, Terra era atât de fierbinte, încât cele mai multe dintre elementele volatile, printre care şi apa, s-au evaporat şi doar regiunile din sistemul solar relativ îndepărtate de Soare, mai precis dincolo de orbita planetei Marte, au păstrat aceste elemente în cantitate mare. Apa şi-a făcut apariţia la multe milioane de ani după formarea Terrei, sub forma gheţii transportate de mici corpuri cereşti, asteroizi şi, într-o măsură mai mică, comete. Teoriile actuale au ajuns la concluzia potrivit căreia mai puţin de 10% din apa terestră îşi are originea de pe comete, nuclee de gheaţă şi praf.

APĂ DIN SPAŢIU Pentru a descoperi originea apei terestre în spaţiu, savanţii au folosit un izotop natural al hidrogenului, denumit deuteriu, căruia i se mai spune şi hidrogen greu. Pe planeta noastră, proporţia dintre deuteriu şi hidrogen este de circa un atom pentru 6.400 de atomi, iar micile corpuri cereşti care au adus apă pe Terra ar trebui să aibă o proporţie similară între cei doi izotopi. Până în prezent, astronomii au observat această proporţie la asteroizii, corpuri compuse din roci, metale şi gheaţă, provenind din centura de asteroizi aflată între Marte şi Jupiter. Şase comete studiate conţineau prea mult deuteriu şi soseau probabil din apropierea marilor planete gazoase, precum Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Cometa Hartley 2, în schimb, provine din centura Kuiper, o regiune mult mai îndepărtată, situată la marginea sistemului nostru solar. Instrumentele de la bordul telescopului Herschel au analizat-o în amănunt în momentul în care a trecut la o distanţă de 18 milioane de kilometri de Terra, în toamna anului 2010.

CRIZĂ DE APĂ POTABILĂ Fără apă nu există viaţă, iar situaţia se anunţă îngrijorătoare în viitorii ani pe fondul încălzirii globale. Tuvalu, o mică ţară insulară din Oceanul Pacific, este prima din lume care a declarat starea de urgenţă în urma unei crize a apei potabile. Oficialii au declarat că în anumite zone ale ţării stocurile de apă potabilă se vor termina în circa două zile. Cea mai afectată este capitala Funafuti. Ministrul Afacerilor Externe al Noii Zeelande a declarat că ţara sa colaborează cu Crucea Roşie pentru a trimite ajutoare în Tuvalu. Două avioane militare de tip C-130 au fost trimise, deja, spre Tuvalu, cu două unităţi de desalinizare a apei şi numeroase containere conţinând apă potabilă. Crucea Roşie i-a avertizat pe cei 11.000 de locuitori din Tuvalu să nu bea apă din fântâni.

Tuvalu, o ţară formată din mai mulţi atoli de corali, nu este singurul stat din regiune cu probleme în ceea ce priveşte aprovizionarea cu apă potabilă. În ultimele şase luni nu s-au mai înregistrat precipitaţii în regiune. Şi oficialii din Australia şi Noua Zeelandă sunt îngrijoraţi de situaţia altor insule aflate în apropiere. Meteorologii avertizează că vremea secetoasă va continua până în decembrie. Tuvalu este una dintre ţările cele mai afectate de fenomenul încălzirii globale. Locuitorii se tem că acesta va conduce la creşterea nivelului oceanului, limitând sursele de apă potabilă şi transformând astfel insulele în zone ce nu vor mai putea fi locuite de oameni.