În unele zone ale RPR, marca Băsescu, stropitul fetelor cu apă se face după un anumit ritual. Obiceiul cu pricina a fost transferat şi în politică. La început, a fost preluat şi tratat ca un exerciţiu de prim ajutor menit să înlocuiască respiraţia artificială gură la gură. Cazurile de acest gen s-au înmulţit după ce Elena Udrea şi-a luat viteză în politică, tot mai mulţi fiind cei care tânjeau după o respiraţie din categoria descrisă mai sus. În diverse zone ale patriei, stropitul cu parfum a făcut carieră în materie de obiceiuri populare, colinde şi diverse alte metehne politice. Acum, din cauza crizei, pe care premierul Boc o tratează cu leacuri băbeşti, s-a renunţat la parfum, fiind, evident, mult prea scump pentru posibilităţile reduse ale populaţiei oropsite. Noile criterii de exigenţă au fost aplicate şi în PDL, chiar dacă ele sunt doar de faţadă. Scoţând parfumul din recuzita partidului pe care îl conduce, Emil Boc a demonstrat opiniei publice că PDL este în stare de orice sacrificiu. Ca atare, s-a trecut de la udatul cu parfum la stropitul cu apă chioară. Din punct de vedere economic, o măsură mai mult decât populistă, pentru că ţara nu se redresează cu o “stecluţă cu colonie”, după cum se exprimă oamenii muncii de la munca câmpului. În acest context politic şi economic, unul deloc fericit pentru România, doamna Stavrositu a fost stropită din abundenţă cu apă chioară. Culmea, la o zi după ce, printr-o ordonanţă de urgenţă, parfumul a fost scos de pe lista stimulentelor repartizate sectorului “Cultul personalităţii”. Contrar previziunilor făcute de specialiştii în materie de stropit, apa i-a purtat ghinion Mariei Stavrositu. Într-o primă fază, la locul faptei, în ziua botezului, a suferit stricăciuni importante la faţadă. I-a fost deteriorat fardul, i s-a alterat rimelul în prelungirea pleoapelor, ochii şi-au pierdut din culoarea descrisă, recent, de un reporter erotic. În a doua fază, una decisivă, care ţine mai puţin de partea estetică, fiind conectată la cea concretă, stropitul cu apă i-a purtat, repet, un crunt ghinion. După ce a fost udată leoarcă, gestul atacatorului declanşând o întreagă procedură internă de partid, doamna Maria a căzut din plopul cu micşunele, fiind invalidată în funcţia de preşedinte al PDL, organizaţia municipală Constanţa. Iată că, şi de această dată, am avut dreptate. Cititorii mei fideli îşi amintesc poate de materialul în care am atras atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă apa chioară pentru cariera politică a Mariei Stavrositu. Au şi obiceiurile astea semnificaţiile lor! Apa chioară i-a purtat ghinion şi lui Constantin Florian, care nu are nicio legătură de rudenie cu autorul “atentatului lichid”, fiind obligat să revină pe poziţia de preşedinte interimar. Păcat de tot jocul lui de scenă din perioada în care, acţionând la grămadă, se făcea că o concurează pe Maria! Iată că, într-un final cu apă chioară, s-a dovedit că jertfa sa a fost inutilă, ca, de altfel, multe alte jertfe pedeliste înregistrate în teritoriu. Ghinionul generat de stropitul cu apă chioară a tras-o înapoi pe Maria Stavrositu. Conform spiritului de turmă, este de aşteptat ca unii dintre susţinătorii săi gălăgioşi să facă şi ei pasul înapoi, fiind speriaţi de faptul că tema cu prietenia dintre Maria şi Elena este doar un basm. De cealaltă parte a baricadei, Mircea Banias a făcut dovada maturităţii sale politice, trecând cu brio peste criza alegerilor interne de partid. Gruparea stavrosită a fost teleportată în zodia nopţilor albe. Apa chioară s-ar putea să le poarte ghinion şi celor trecuţi pe lista cu dedicaţii pentru cei propuşi să fie excluşi din partid.