Pentru mulți dintre noi, apa pare un lichid banal, pe care putem să îl folosim oricând și oricât de mult. Dar pentru locuitorii a două sate constănțene, apa este un lux, un bun mai prețios decât orice pe lume. Fie că au fost loviți de ghinion sau sunt victimele unei conspirații de proporții, locuitorii satelor Seimenii Mari și Fântânele au ajuns să primească apă în cantități limitate, în perioade de timp bine stabilite. Iar în situația lor ar putea ajunge oricine, dat fiind faptul că, în Dobrogea, fenomenul de deșertificare se accentuează pe zi ce trece.

E soare puternic și o căldură care te face să te simți ca în Purgatoriu. Pe o asemenea vreme care te topește la propriu, ești nevoit să mergi pe jos zeci de minute până la magazin ca să îți iei pâine sau trebuie să muncești la câmp ore în șir pentru a avea ce să pui pe masă a doua zi. După un efort îndelungat, lucrul pe care ți-l dorești cel mai mult este un pahar cu apă. Atât! Nu o casă sau o mașină, ci un banal pahar cu apă... pe care nu ai de unde să îl iei. Peisajul descris pare a fi din deșert, însă arată perfect imaginea unor sate din județul Constanța anului 2016, în epoca smartphone-urilor și a internetului de mare viteză. În cea mai dificilă situație se regăsește satul Seimenii Mari, unde, din cauza secetei, oamenii trăiesc la fel ca în deșert. Au ajuns să-şi cumpere apă ca să aibă ce bea şi cu ce se spăla (fără să mai discutăm despre irigarea grădinilor)! „Fântânile au secat, iar unul din cele două puțuri de apă din sat s-a surpat după doar opt ani de funcționare. Din cauza faptului că proiectul tehnic nu a fost respectat, lucrarea nu a rezistat foarte mult”, a declarat primarul comunei Seimeni, Mitică Șerban. Practic, spune edilul, aproximativ 3,3 milioane de lei, bani de la Guvern, au fost aruncați pe apa Sâmbetei. Din această cauză, aproape 700 de persoane (170 de familii) din Seimenii Mari primesc apă o dată la două sau trei zile. Ironic este faptul că apa distribuită locuitorilor este extrasă dintr-un puț forat în 1970, cu 38 de ani mai vechi decât cel surpat. „Le dăm cât să le ajungă să-și umple butoaiele, însă nu e suficient. În condițiile în care afară sunt aproape 40 de grade Celsius la umbră, închipuiți-vă că apa nu poate rezista foarte mult“, a explicat Șerban. El a adăugat că salvarea poate veni de la Consiliul Județean Constanța (CJC), căruia edilul i-a cerut 130.000 de lei pentru forarea unui nou puț. „În cazul în care CJC nu ne alocă toată suma, vom fi nevoiți să ne împrumutăm. Dar timpul nu este de partea noastră“, a spus edilul.

APĂ DOAR ÎN TIMPUL ZILEI LA FÂNTÂNELE

Printr-o situație oarecum asemănătoare trec și locuitorii din satul Fântânele. Primarul comunei, Gheorghe Popescu, a spus că situația nu este la fel de rea ca în Seimenii Mari, însă și în cazul lor lucrurile sunt aproape de limită. „Pentru a nu a ajunge să ne confruntăm cu o criză, am decis să oprim furnizarea apei în timpul nopții. Practic, între orele 00.30 și 05.00 nimeni nu mai are apă la robinete. În timpul zilei, oamenii consumă mai mult, atât pentru propriul consum, cât și pentru udat în grădină“, a spus Popescu. El a adăugat că, pe termen lung, situația se poate agrava, în condițiile în care fenomenul de deșertificare este accentuat. „Mai mult din jumătate din fântânile din sat sunt secate. În câțiva ani nu vom mai avea ce să bem și cu ce să ne spălăm. Închipuiți-vă că acum extragem apă de la 100 de metri, iar pânza freatică scade continuu. Este alarmant“, a punctat edilul. Mai grav este faptul că situația în care se află locuitorii din Seimeni și Fântânele reprezintă abia începutul. În curând, cu toții am putea să ne confruntăm cu aceste probleme, din cauza deșertificării accentuate din Dobrogea.