Cu sufletul sfîşiat de durere, o tînără mamă mîngîie, cu mîna tremurîndă, costumaşul de cavaler de onoare pe care i-l cumpărase fiului ei în vîrstă de patru ani, hăinuţe pe care băiatul trebuia să le îmbrace la cununia părinţilor ce urma să aibă loc în luna septembrie. Acum, îşi va îmbrăca copilul în hăinuţele de sărbătoare pentru îngropăciune, ieri, băieţelul fiind înghiţit de apele Canalului Dunăre-Marea Neagră. „Eram pe cîmp, la muncă. Am plecat dimineaţă, pentru că era mai răcoare. După cîteva ore, a venit la mine un vecin şi mi-a zis să fiu calmă şi să vin acasă. Cătălin era de negăsit”, povesteşte Otilia Diţu, mama copilului de patru ani. „Am ajuns într-un suflet pe malul canalului. Acolo am văzut ambulanţa, mai mulţi poliţişti şi oameni mulţi strînşi şi mi-am dat seama că ceva rău s-a întîmplat. Cînd am aflat că băieţelul meu a dispărut în canal, am vrut să intru în apă, aveam un sentiment că e undeva, lîngă dig, dar nu m-au lăsat. Mi-au zis că sînt traumatizată. Se temeau că o să păţesc şi eu ceva”, a adăugat cu lacrimi în ochi Otilia Diţu. În momentul în care scafandrii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea” au adus la mal trupul neînsufleţit al micuţului, femeii i s-au tăiat pur şi simplu picioarele şi s-a prăbuşit la pămînt. „Nu am putut privi imaginea aceea. Copilul meu frumos, fără viaţă în el. Ceva în mine a cedat, nu am putut suporta acest gînd”, mărturiseşte Otilia Diţu. După ce a primit îngrijiri medicale, mama îndurerată a fost lăsată în grija rudelor, care au dus-o pe braţe acasă.

Poliţiştii au aflat ce s-a întîmplat ieri dimineaţă. Cătălin Diţu, băieţelul de patru ani care şi-a pierdut viaţa, a plecat pe malul canalului împreună cu alţi doi tovarăşi de joacă. Era cald şi au vrut să se scalde. Tatăl băiatului era la serviciu, mama muncea pe cîmp. El rămăsese în grija bunicilor. Nimeni nu a ştiut că a plecat pe malul canalului. „Eu am aflat primul. Au venit la mine, în fugă, doi copii şi mi-au spus că nepotul meu a intrat în apă şi nu a mai ieşit la suprafaţă. Am alergat într-un suflet pe malul apei, iar pe dig am descoperit hainele lui şi papucii”, a declarat Gheorghe Simiceanu, bunicul băiatului. Mătuşa copilului, Cristina Simiceanu, de 16 ani, povesteşte plîngînd: „L-am căutat, dar nu ne-a dat prin gînd că s-ar putea afla chiar lîngă mal. Ne-am scufundat de foarte multe ori încercînd să-l găsim. Eram eu, fratele meu şi încă doi verişori. Parcă l-a furat apa, l-a ascuns de noi”. Tatăl vitreg al copilului, Mădălin Torbă, spune că băieţelul se temea de apă: „De fiecare dată cînd mergeam cu el pe dig, stătea la cîţiva metri de canal. Nu-mi pot imagina ce s-a întîmplat azi, ce forţă l-a împins să intre în apă pentru că nu ştia să înoate”. Părinţii micuţului aveau de gînd să se căsătorească în toamna acestui an şi plănuiau să se mute în Constanţa. Îşi doreau să-i ofere băieţelului un cămin adevărat, să-l ducă departe de odaia sărăcăcioasă în care au trăit pînă acum, în incinta fermei 46, de lîngă oraşul Murfatlar. „Nu ştiu de ce ne-a pedepsit Dumnezeu, de ce singurul nostru copil a trebuit să moară... L-am crescut ca pe fiul meu, îl iubeam ca pe ochii din cap”, a adăugat Mădălin Torbă.