Pe lângă numele celor nouă foști miniştri - senatorul Ecaterina Andronescu, deputatul Valerian Vreme, senatorul Petru Şerban Mihăilescu, europarlamentarul Dan Nica, Adriana Ţicău, Gabriel Sandu, Daniel Funeriu, Alexandru Athanasiu, Mihai Nicolae Tănăsescu -, deja ştiute, altele, şi mai grele, apar în declaraţiile martorilor din dosarul licenţelor Microsoft. În acest dosar, procurorul general Tiberiu Niţu a trimis ministrului Justiţiei, preşedintelui şi PE referatul DNA prin care se solicită aviz pentru începerea urmăririi penale în cazul celor nouă foşti miniştri care în perioada mandatelor ar fi săvârşit fapte de corupţie. Potrivit DNA, persoanele din Guvern, ministere şi din societăţile implicate în derularea proiectului privind licenţele Microsoft pentru şcoli ar fi pretins 20 de milioane de dolari din cele 54 de milioane achitate de Executiv în cadrul contractului. Potrivit unora dintre numeroasele declaraţii din acest dosar, prezentate în documente ale procurorilor anticorupţie, numele noi sunt: Adrian Năstase, Victor Ponta, Dorin Cocoş, Gheorghe Ştefan, Emil Boc şi Gheorghe Pogea. Aşadar, potrivit documentelor DNA, Adrian Năstase ar fi semnat memorandumul pentru parteneriatul cu Microsoft. În document apar şi semnăturile altor persoane pentru care s-a cerut deja începerea urmăririi penale, precum Adriana Ţicău, Şerban Mihăilescu sau Dan Nica, potrivit sursei citate. O altă semnătură este cea a lui Remus Truică, şeful Cancelariei prim-ministrului la vremea respectivă.

Numele prim-ministrului Victor Ponta este şi el menționat în dosarul Microsoft. Potrivit documentelor, Claudiu Florică, fost șef al Fujitsu România și martor în dosar, s-ar fi întâlnit în 2004 cu Victor Ponta, care avea la acea vreme funcţia de şef al Corpului de Control al premierului Adrian Năstase. Martorul a declarat că a încercat să-l determine pe Victor Ponta să demareze o anchetă a Corpului de Control la sediul Ministerului Educaţiei şi, prin această presiune, să oblige firma Siveco să reintroducă firmele protejate de Claudiu Florică în cele două extensii de contract. Una dintre extensii era în valoare de 20 milioane de dolari şi cealaltă - de 96 milioane de dolari, fiind semnate în timpul guvernării PSD. În replică, Victor Ponta susține că dosarul licențelor Microsoft va atârna greu în această campanie electorală. Premierul susține că el este cel care a sesizat primele nereguli, dar observă ”coincidența” că acest scandal pornește cu doar o zi înainte de începerea campaniei electorale. ”Dacă s-au așteptat 12 ani și s-a demarat cu doar o zi înainte de începerea campaniei, înseamnă că cineva s-a gândit că atârnă în campanie (…) Vom vedea pe 2 noiembrie dacă a influențat campania”, a declarat Victor Ponta, pentru Digi 24. Ponta susține că nu a avut nicio legătură cu Claudiu Florică, omul-cheie în dosarul Microsoft. ”N-am avut niciodată de-a face cu domnia sa. Ca șef al Corpului de Control, nu am avut niciun fel de atribuții pe zona licențelor”, a mai spus Ponta.

Potrivit declaraţiilor unui martor căruia i se protejează anonimitatea, la cererea fostului şef al Fujistsu România, Claudiu Florică, omul de afaceri Dorin Cocoş şi primarul din Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, au făcut lobby la Emil Boc şi la membri ai Cabinetului condus atunci de acesta. În declaraţia dată la DNA, martorul arăta: „În anul 2008, Călin Tatomir a fost numit director general la Microsoft. El a declarat în piaţă că a acceptat această funcţie doar pentru a se ocupa împreună cu Claudiu Florică de reînnoirea contractului de licenţiere cu Guvernul. De altfel, Călin Tatomir a părăsit Microsoft în 2010, după semnarea acestui contract. Călin Tatomir se cunoştea foarte bine cu Claudiu Florică, ambii lucrând împreună la Compaq şi apoi în diverse proiecte. Claudiu Florică nu a mai dorit să folosească FSC, preferând să aibă direct control asupra firmei care va câştiga noul contract. El a demarat un lobby intens cu ajutorul lui Dinu Pescariu, prin Dorin Cocoş şi Gheorghe Ştefan, asupra premierului Emil Boc şi a miniştrilor Gabriel Sandu - MCSI şi Gheorghe Pogea - MF, pentru a obţine acceptul pentru reînnnoirea contractului de licenţiere. Claudiu Florică i-a cerut lui Călin Tatomir să obţină un discount de 65% de la Microsoft, având în vedere cantităţile foarte mari de licenţe pentru care se semna noul contract, precum şi investiţiile făcute deja de Guvernul României în licenţele Microsoft. După obţinerea acestui discount, Claudiu Florică a cerut MCSI demararea procedurii de licitaţie. Claudiu Florică, cu sprijinul ministrului Gabriel Sandu, a impus condiţii foarte restrictive de participare la licitaţie, pentru a nu avea competitori”.

„Se cereau diverse certificări pentru persoanele din cadrul firmelor ce participau la licitaţie, cifre de afaceri pe acest tip de contract în zona guvernamentală din România şi astfel erau eliminaţi competitorii. În aceste condiţii, la licitaţie s-a prezentat un singur consorţiu de firme, majoritatea acestor firme fiind deţinute direct sau prin interpuşi de Claudiu Florică. Acest consorţiu a câştigat licitaţia şi a semnat contractul cu MCSI. Preţurile licenţelor au fost şi de această dată mult mai mari decât costurile, ascunzând mita cerută de autorităţi. Ca şi în trecut, Claudiu Florică a cesionat acest contract către Unicredit România, a încasat suma pentru întreaga perioadă de 3 ani şi a plătit mita cerută de autorităţi prin intermediul mai multor firme off-shore. Pe modelul din 2004, contractul a fost extins printr-un act adiţional semnat în august 2011, cu licenţele educaţionale pentru Ministerul Educaţiei.

Lobby-ul pentru miniştrii Valerian Vreme şi Daniel Funeriu a fost făcut tot prin intermediul lui Dorin Cocoş şi Gheorghe Ştefan. Acest act adiţional a fost semnat fără licitaţie publică, aşa cum ar fi fost necesar. De altfel, Corpul de Control al primului-ministru a descoperit mai multe ilegalităţi privind semnarea acestui act adiţional.

În urma articolului din „Wall Street Journal“ referitor la suspiciunile de mită legate de contractul semnat în 2009, precum şi a investigaţiilor DOJ, la finalul contractului, în 2013, Guvernul a decis să achiziţioneze licenţele din contract, opţiune pe care o avea, conform contractelor de licenţă, Microsoft. „Prin opţiunea de închiriere, Guvernul a plătit mult mai mulți bani în cei 8 ani de contract, o mare parte din aceştia reprezentând mita. Opţiunea de cumpărare, care era mai economică, a fost ignorată de autorităţi pentru că nu permitea diferenţele mari de preţ între vânzare şi cumpărare, diferenţe care reprezentau mita pentru aceste contracte, respectiv aproximativ jumătate din ceea ce s-a plătit”, se arată în declaraţia acestui martor.

Un alt martor audiat în dosar a vorbit despre înţelegerile privind sumele de bani care să le revină lui Dorin Cocoş, Gheorghe Ştefan, Dinu Pescariu şi fostului ministru Gabriel Sandu: "În mod direct am fost implicat şi în procedura de achiziţii publice de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societatea Informaţională a licenţelor Microsoft destinate utilizării în administraţia publică în anul 2009. Având în vedere că începând cu anul 2009 (luna mai, pentru licenţele guvernamentale, şi noiembrie, pentru licenţele educaţionale) administraţia publică românească nu mai avea dreptul să utilizeze legal licenţele Microsoft contractate în anul 2004, se previziona încheierea unui nou contract de achiziţie a acestor licenţe. În aceste condiţii, am luat legătura din nou cu Dinu Pescariu, pe care l-am rugat să caute relaţii în mediul guvernamental, cunoscând posibilităţile sale în acest sens. După un timp, în cursul lunii ianuarie 2009, Dinu Pescariu mi-a făcut cunoştinţă cu Dorin Cocoş, care m-a primit în biroul său din Euro Hotel, situat lângă Arcul de Triumf. Aici mai erau de faţă Gabriel Sandu, ministrul Comunicaţiilor, şi Gheorghe Ştefan, vicepreşedintele PDL. În cursul discuţiilor i-am informat despre intenţia mea de a participa la procedura de achiziţie a licenţelor Microsoft destinate administraţiei publice, iar cei trei s-au arătat dispuşi să se implice în această procedură în schimbul unor sume de bani. Chiar au fost interesaţi de marja de profit şi de procentul pe care urma să îl ofer.

Cu cei trei am avut mai multe întâlniri şi, atunci când am cunoscut cifra aproximativă a marjei de profit (în mai 2009), am stabilit sumele pe care puteam să le ofer pentru influenţa pe care Cocoş şi Gheorghe Ştefan urmau să o exercite asupra funcţionarilor publici. În ceea ce-l priveşte pe Gabriel Sandu, procedura depindea şi de el, astfel încât suma pe care a solicitat-o era cu titlu de mită. Am convenit - de fapt, Dorin Cocoş a făcut repartizarea sumelor - ca suma de 2.300.000 euro să ajungă la Gabriel Sandu prin intermediul ESSIM Partners din Cipru, controlată de prietenul acestuia, un anume Dan, suma de 4.000.000 la Gheorghe Ştefan (prin intermediul societăţii DD Land Oil din Cipru), iar diferenţa de circa 9.000.000 euro să fie transferată către Dinu Pescariu.

Din această sumă urma ca Dinu Pescariu să-i dea lui Dorin Cocoş suma convenită între ei".