Constănţenii care se simt mereu obosiţi sau care sunt obezi şi respiră greu, care au tulburări de atenţie şi comportament, se pot testa, de vineri, în cadrul laboratorului de polisomnografie din cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Palazu Mare, unitate care deţine, în comodat, un polisomnograf unic în Dobrogea. Directorul medical al unităţii sanitare, dr. Elena Danteş, a precizat că, deocamdată, în lipsa unui decont al investigaţiei din partea Casei de Asigurări de Sănătate, pacienţii vor fi nevoiţi să plătească investigaţia. „Nu va fi un preţ foarte mare, vom lua în calcul cheltuielile consumabilelor, vom stabili în curând”, a explicat medicul director. Specialiştii susţin că sunt numeroase persoane care ar putea să sufere de sindromul de apnee în somn, dar şi de alte afecţiuni respiratorii care nu permit un somn odihnitor, astfel că şi repercusiunile asupra organismului sunt numeroase. Dacă până acum medicii doar presupuneau diagnosticul menţionat, de acum, acesta poate fi unul cât se poate de sigur. Dotarea cu aparatul numit polisomnograf este extrem de importantă pentru spital. Odată depistată afecţiunea, boala este tratată relativ uşor, spun specialiştii, iar pacientul va duce o viaţă normală. Stările de oboseală vor trece, iar capacitatea de concentrare va fi maximă. Evident, nu trebuie uitate nici prevenirea unor afecţiuni severe pentru organism.

DESPRE SINDROMUL DE APNEE ÎN SOMN Oana Deleanu, de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, din Bucureşti, prezentă, vineri, la Spitalul de Pneumoftiziologie din Palazu Mare, a explicat că sindromul de apnee în somn nu este o afecţiune născocită recent, aşa cum deja au spus unii, şi că există descrieri în literatură încă din anul 1836. Scriitorul Charles Dickens, într-unul din romanele sale, prin personajul Joe, un tânăr somnolent, sforăitor, obez, cu tulburări de atenţie şi comportament, evidenţiază foarte bine principalele simptome ale sindromului de apnee în somn şi ale sindromului obezitate-hipoventilaţie. Mai târziu, în 1956, a fost publicat într-o revistă medicală de specialitate un sindrom caracterizat prin obezitate, hipoventilaţie alveolară şi insuficienţă cardiacă dreaptă şi care a fost denumit sindromul Pickwick. Ulterior, în 1965, au fost documentate apneile obstructive din timpul somnului la pacienţii numiţi “pickwickieni”. Dezvoltarea laboratoarelor de polisomnografie a condus la cunoaşterea mai exactă a bolii (evidenţierea apneilor şi hipopneilor) şi au apărut şi metode moderne de tratament, cum ar fi ventilaţia nazală cu presiune pozitivă continuă. „Sindromul de apnee în somn se caracterizează prin somnolenţă diurnă excesivă, neexplicată de alţi factori, apnei nocturne semnalate de anturaj şi sforăit. Pe lângă aceste simptome, pacienţii mai pot prezenta cefalee matinală, obezitate, astenie, treziri nocturne repetate, somn neodihnitor, tulburări de atenţie şi concentrare”, a explicat specialistul.

REPERCUSIUNI GRAVE Dacă boala nu este depistată sau este ignorată, pot apărea repercusiuni severe asupra aparatului cardiovascular. Mai exact, pot apărea aritmii, infarct de miocard, insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială, accidente vasculare cerebrale, hipertensiune pulmonară. De asemenea, în cazurile severe, apare insuficienţa respiratorie cronică.

MEDICII ADAUGĂ CĂ TREZIRILE FRECVENTE DIN TIMPUL SOMNULUI CONDUC LA UN SOMN NEODIHNITOR, TULBURĂRI DE ATENŢIE ŞI CONCENTRARE ŞI, NU ÎN ULTIMUL RÂND, LA SOMNOLENŢĂ DIURNĂ. ASTFEL AU LOC ACCIDENTE CAUZATE DE ADORMIREA LA VOLAN ŞI ACCIDENTE LA LOCUL DE MUNCĂ.

Nu în ultimul rând, boala afectează şi sistemul endocrin prin creşterea diurezei şi natriurezei nocturne. Tocmai ca urmare a gravelor probleme de sănătate ce pot apărea, medicii recomandă o investigaţie de specialitate: polisomnografia.

POLISOMNOGRAFUL, MAI COMPLEX DECÂT POLIGRAFUL Laboratoarele de polisomnografie trebuie să aibă în dotare atât poligrafe (necesare screeningului) cât şi polisomnografe (necesare pentru diagnostic). Polisomnograful este un aparat complex care poate explora somnul (electroencefalograma, electrooculograma, electromiograma), respiraţia (apnei, hipopnei, saturaţia oxigenului în sângele arterial) şi înregistrează frecvenţa cardiacă. De asemenea, prin intermediul lui se poate realiza şi titrarea, adică stabilirea presiunii optime de tratament.

TRATAMENT Potrivit reprezentanţilor firmei care a pus la dispoziţie aparatul şi la Constanţa, tratamentul de referinţă este reprezentat de ventilaţia nazală cu presiune pozitivă continuă. Această presiune se aplică prin intermediul unei măşti nazale şi are rolul de a menţine deschise căile aeriene superioare în timpul somnului, pentru a preveni apneile şi hipopneile. Presiunea pozitivă continuă ameliorează calitatea vieţii, somnul devine odihnitor, scade riscul de apariţie a accidentelor (de muncă şi rutiere) şi reduce riscul de apariţie a accidentelor vasculare coronariene şi cerebrale. Cum metoda de diagnostic este costisitoare, selecţia pacienţilor se va face atent, spune directorul medical al Spitalului de Pneumoftiziologie Palazu Mare, dr. Danteş. Vor beneficia de investigaţie în primul rând pacienţii care prezintă somnolenţă diurnă excesivă asociată cu tulburări de respiraţie în somn (apnei relatate de anturaj, sforăit important). Se vor lua în considerare şi datele antropometrice (indice de masă corporală, perimetrul gâtului) sau conformaţia cranio-facială, precum şi comorbidităţile asociate, în special cele cardio-vasculare, fără ca acestea să constituie, singure, o indicaţie de polisomnografie în lipsa unui context clinico-simptomatic sugestiv.