Agenţia americană pentru Securitate Naţională (NSA) şi omoloaga sa britanică, GCHQ, colectează date despre utilizatorii aplicaţiilor pe smartphone, indiferent dacă acestea sunt Facebook sau Google Maps. După dezvăluirile despre colectarea metadatelor telefonice, recuperarea SMS-urilor şi supravegherea platformelor de jocuri online, noi documente furnizate de fostul consultant al NSA Edward Snowden adaugă un plus de informaţii despre activităţile de supraveghere ale serviciilor de interceptare. Publicaţia „The New York Times” citează aceste documente şi arată că, de fiecare dată când cineva utilizează o aplicaţie pe smartphone-ul său, programul generează o cantitate de date despre localizarea utilizatorului şi lista contactelor, date pe care NSA şi GCHQ le recuperează în cadrul vastelor lor programe de colectare. Orice actualizare a sistemului Android trimite în reţea 500 linii de date despre istoricul smartphone-ului şi utilizatorul său, date captate de agenţiile de informaţii.

„Comunicaţiile persoanelor care nu sunt ţinte străine valide nu interesează NSA”, a răspuns Agenţia solicitării de clarificări formulate de AFP, repliindu-se în spatele liniei sale de apărare obişnuite. „Agenţia nu face profilul americanilor obişnuiţi. Noi colectăm doar comunicaţiile ţintelor străine, potrivit legii, din motive de supraveghere şi contraspionaj, oricare sunt mijloacele tehnice utilizate de acestea”, a afirmat purtătoarea de cuvânt a NSA, Vanne Vines. Supravegherea aplicaţiilor smartphone-urilor este descrisă ca „o pepită de aur” într-un document al NSA din 2010. Numai în anul 2007, NSA ar fi consacrat 767 milioane de dolari acestui program, adică de patru ori mai mult decât în anul precedent.

În faţa scandalului provocat de amploarea supravegherii NSA, preşedintele Obama a anunţat o încadrare mai strictă a activităţilor Agenţiei de colectare a metadatelor telefonice, adică informaţiile despre durata apelurilor şi numerele apelate de un telefon. Însă nu s-a spus nimic despre supravegherea programelor informatice susceptibile să permită accesul la datele personale. În prezent, peste un milion de persoane au semnat o petiţie care cere Braziliei să-i ofere azil lui Edward Snowden, potrivit site-ului Avaaz. Lansată la sfârşitul lui 2013, această petiţie a fost semnată până luni de 1,06 milioane de persoane din întreaga lume. Noul obiectiv este obţinerea a 1,25 milioane de semnături.

PROTECŢIE PENTRU CETĂŢENI În cererea adresată preşedintei Braziliei, Dilma Rousseff, şi ministrului brazilian de Justiţie, Jose Eduardo Cardozo, se arată că „în calitate de cetăţeni ai lumii, consternaţi de încălcarea masivă a vieţii noastre private, vă cerem să oferiţi azil lui Edward Snowden. În calitate de lider al luptei mondiale pentru un internet liber şi pentru menţinerea vieţii private a indivizilor, Brazilia este adăpostul ideal”. Într-o scrisoare deschisă adresată brazilienilor, publicată în luna decembrie, Edward Snowden, care a obţinut azil temporar în Rusia, până în luna august, a apreciat că Brazilia, care are o puternică tradiţie în privinţa acordării azilului, este „una dintre democraţiile cele mai interesante şi mai vii din lume”. Preşedintele Rousseff a denunţat, atât în ţară, cât şi la ONU, spionajul american care, potrivit unor dezvăluiri de presă la originea cărora se află Snowden, a vizat comunicaţiile Preşedinţiei, dar şi pe cele ale companiei publice petroliere Petrobras şi ale cetăţenilor brazilieni. A refuzat însă să se pronunţe în privinţa unei eventuale acordări a azilului lui Edward Snowden, atât timp cât Brazilia nu a primit o cerere în acest sens.

Campania în favoarea găzduirii informaticianului a fost lansată de către brazilianul David Miranda, partenerul de viaţă al jurnalistului american Glenn Greenwald, instalat în această ţară, care a divulgat primul documentele furnizate de Edward Snowden.

Pentru UE este esenţial ca promisiunile SUA cu privire la revizuirea practicilor de spionaj să fie traduse în legi în lunile următoare, a declarat, ieri, comisarul european pentru Justiţie, Viviane Reding, la Centrul European pentru Studii Politice (CEPS) din Bruxelles, cu ocazia Zilei protecţiei datelor, prezentând şi proiectul unei astfel de reglementări. Viviane Reding s-a referit şi la Acordul „Safe Harbour“, un ansamblu de principii de protecţie a datelor personale publicate de Departamentul Comerţului american, la care companiile stabilite în SUA aderă pentru a putea primi date cu caracter personal provenind din UE, şi a cerut să se consolideze măsurile de protecţie a datelor în cadrul acestei înţelegeri, iar dacă acest lucru nu va fi posibil, atunci acordul să fie suspendat.