CE NE AŞTEAPTĂ? Potrivit unor specialişti serioşi, prima fază a crizei economice va dura până în 2013 - 2014, iar a doua fază, în care criza alimentară va lovi întreaga omenire (potrivit unei prognoze oficiale a ONU), va începe în 2015 - 2016, urmând să atingă apogeul în 2020. Mai întâi scade cererea pentru produse de folosinţă îndelungată (produse industriale, case, apartamente etc), ceea ce duce la ieftinirea continuă (situaţie familiară deja pentru piaţa imobiliară) a bunurilor şi la concedieri masive. Apoi scade cererea de servicii neproductive, cum ar fi consultanţa pe diverse teme sau spectacolele artistice şi sportive. „În continuare, cresc preţurile carburanţilor fosili, concomitent cu scăderea preţului energiei verzi. De la an la an, produsele agro-alimentare se scumpesc, direct proporţional cu creşterea populaţiei şi dezvoltarea agriculturii ecologice. Vom vedea tot mai mulţi oameni săraci, mai ales în mediul urban, ca urmare a dispariţiei sau reducerii unor profesii cu specific industrial şi birocratic. Bogăţiile lumii continuă să se concentreze şi să fie controlate de tot mai puţini oameni (companiile transnaţionale care vor rezista crizei). În ţările din lumea a treia (Africa şi Asia, în special) vor apărea probleme grave, iar foametea din 2015 - 2020 va face ravagii”, explică analistul Daniel Şerbănică, partener al portalului imobiliar TopEstate.ro.

DE UNDE A PORNIT TOTUL? Adevărul este simplu, însă a fost mascat de tot soiul de teorii apocaliptice şi văicăreli privind efectele ei dezastruoase, spune analistul. „Capitalismul prost organizat în plan economic generează periodic crize de supraproducţie, cu consecinţe nefaste asupra a sute de milioane de amărâţi, din toate naţiunile. Economia liberală, haotică şi consumistă seamănă teribil cu un joc de zaruri. Produce o mare varietate de mărfuri şi le aruncă hazardat în piaţă, fără a fi sigură că vor fi cumpărate/consumate. Adepţii sistemului îşi spun că piaţa reglează consumul, prin clasicul mecanism al cererii şi ofertei, dar tocmai reglajul brutal generează crize”, spune Daniel Şerbănică. În România, ce s-a întâmplat în ultimii patru ani era uşor de intuit, pentru cine avea ochi să vadă că economia naţională a fost efectiv înşfăcată de trusturi internaţionale. „Aveam o rezervă serioasă, eram în topul mondial al exportatorilor, nu aveam datorii. Acum, România apare doar în statistici dezonorante privind bolile, mortalitatea, sărăcia şi violenţa. Statul este aproape falit, are o datorie externă uriaşă şi o economie incapabilă să plătească debitul”, conchide analistul. Concluzia, destul de aspră, este, din păcate, realistă: „Noi devenim tot mai săraci, ca negrii din colonii, iar mafia politico-economică devină tot mai bogată, pe spatele nostru”.