Un nou studiu realizat de European Citizen Action Service (ECAS) a fost lansat, marţi, simultan, la Sofia şi la Bruxelles. Studiul se intitulează „Cine se teme de extinderea din 2007 a Uniunii Europene?”/„Who\'s Afraid of the EU\'s Latest Enlargement?”, iar rezultatele sale au ajuns în România prin Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni (ANBCC). Potrivit acestui studiu, deşi potenţialul de migraţie al României a fost în centrul dezbaterilor de la nivel european în perioada pre-aderare, temerile pot fi îndreptăţite doar pentru unele state şi nefondate pentru altele. Astfel, raportul relevă faptul că, deşi doar cîteva ţări au deschis graniţele lucrătorilor români după 1 ianuarie 2007 (Cipru, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Suedia), destinaţiile preferate de români sînt diferite faţă de ale cetăţenilor statelor care au aderat în 2004. De exemplu, în timp ce după 2004, preferinţele erau manifestate pentru Marea Britanie, Irlanda, Gemania şi Olanda, după 2007, Italia şi Spania au devenit ţările preferate de lucrătorii migranţi. Realizatorii studiului arată că, deşi Italia şi Spania încă nu oferă acces liber pe pieţele naţionale de forţă de muncă, se poate spune că migraţia muncitorilor la nivelul statelor membre nu este determinată numai de maximizarea cîştigurilor. Opţiunile potenţialilor migranţi sînt determinate şi de proximitatea lingvistică şi culturală faţă de ţara preferată. Totodată, punerea în aplicare a măsurilor tranzitorii a fost dăunătoare pentru cetăţenii care doreau să profite de dreptul la liberă circulaţie, se mai arată în raport. În acelaşi timp, aceste măsuri au creat atît confuzie, cît şi inegalităţi, punînd sub semnul întrebării ideea de integrare, de vreme ce muncitorii migranţi nu sînt priviţi ca părţi egale ale comunităţilor gazdă din care fac parte. Cu toate acestea, potrivit studiului, restricţiile nu pot stopa fluxul de migraţie, deoarece alegerea unei stat-destinaţie este determinantă de mai mulţi factori, nu numai de ideea de acces liber.

Peste jumătate dintre românii de peste hotare sînt angajaţi legal

Potrivit datelor studiului, peste 2,5 milioane de români muncesc peste hotare. „Este foarte mult”, spun specialiştii, în contextul în care România are 21,6 milioane de locuitori. Rata de angajare în 2006 a fost de 58,8%, în timp ce rata şomajului s-a situat la 6,9% (iulie 2007). În 2003 şi 2004, economia României a crescut cu o rată anuală de 8,4% şi, după un regres în 2005, în 2006 cunoaşte din nou o creştere de 7,7%. Fluxul de bani pe care migranţii români i-au trimis în România a fost cotat la 3,6 miliarde euro în 2005, faţă de 2,8 miliarde euro în 2004. Capitalul adus de muncitorii reîntorşi în ţară a fost, în 2005, de aproape 8,9 miliarde euro.

Una dintre cele mai interesante concluzii ale studiului este aceea că explozia migraţiei românilor peste hotare nu s-a produs odată cu intrarea României în UE, ci odată cu ridicarea vizelor pentru statele din spaţiul Schengen, în 2002. Astfel, dacă între 1990 şi 1995, rata de emigare a fost de 3%, în ţări ca Israel, Turcia, Italia sau Ungaria, între 1996 şi 2000, acest nivel a crescut la 7%, principalele destinaţii devenind Canada, Italia şi Spania, în 2006, rata de emigrare a sărit la 28%, cu precădere în Spania şi Italia. După 2002, numărul paşapoartelor eliberate pentru cetăţenii români a crescut cu 40% în doi ani, în timp ce procentul returnărilor a crescut cu 55% (returnările măsoară numărul celor care şi-au depăşit perioada legală de şedere într-o ţară a spaţiului Schengen oferită de permisul de rezidenţă - n.r.). Cu alte cuvinte, spun realizatorii studiului, asta înseamnă că 10% dintre gospodăriile din România (aproape 2,5 milioane) au avut cel puţin un membru al familiei plecat în străinătate după 1989. Pe segmentul de vîrstă 18 - 59 de ani, una din cinci gospodării a avut cel puţin o persoană care a mers la lucru în străinătate.

ANBCC implementează proiectul „NetworCAB - Development of the National Association of Citizens Advice Bureaux”, finanţat de UE, prin Programul Phare 2005 - Consolidarea Democraţiei în România. Potrivit paginii oficiale de internet, ECAS este o organizaţie internaţională non-profit, independentă de partide politice, interese comerciale şi de instituţiile UE, a cărei misiune este să ajute alte organizaţii neguvernamentale să acceseze fonduri şi să apere interesele cetăţenilor europeni.