Sâmbătă, 4 martie, românii vor comemora un eveniment tragic din istoria modernă a lor. Acum 40 de ani, în 4 martie 1977, la ora 21.22, România era zguduită la propriu timp de 55 de secunde, care au părut a fi o veșnicie. Cei mai mulți au scăpat doar cu spaima, însă, pentru 1.578 de români, ziua de 4 martie 1977 a fost ultima din viața lor. În 4 martie 1977, mişcarea de pământ din Vrancea, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, a dus la prăbuşirea sau avarierea, în întreaga ţară, a peste 30.000 de locuinţe, iar alte 700 de întreprinderi au fost afectate. De asemenea, 11.300 de persoane au fost rănite. Cel mai greu lovit a fost Bucureștiul. În Capitală s-au înregistrat 1.424 de morţi, iar alţi 7.500 de bucureşteni au fost răniţi. Printre cei care și-au pierdut viața în marele cutremur din 1977 s-au numărat Toma Caragiu (actor), Alexandru Ivasiuc (prozator), A.E. Baconsky (poet, prozator, traducător), Savin Bratu (critic, istoric şi teoretician literar), Daniela Caurea (poetă), Mihail Petroveanu (critic şi istoric literar), Veronica Porumbacu (poetă şi prozatoare), Alexandru Bocăneţ (reputat regizor TV), Doina Badea (interpretă de muzică uşoară şi romanţe), Eliza Petrăchescu (actriţă de teatru şi film). Dincolo de viețile omenești, rămân pierderile materiale provocate de seism. În total, s-au înregistrat pierderi peste două miliarde de dolari, din care 1,6 miliarde de dolari numai în Capitală.

GROAZA CĂ ISTORIA SE POATE REPETA

La patru decenii de la marele seism, cei care au trăit acele clipe de groază se tem că un astfel de eveniment se poate repeta. Însă nimeni nu poate prezice când se va întâmpla acest lucru. Cert este că, în ultima perioadă, cutremurele de mici dimensiuni au fost destul de frecvente. Spaima și mai mare este că autorităţile par să nu fie niciodată suficient de bine pregătite, mai ales că există riscuri foarte mari de prăbuşire a clădirilor încadrate în clasa de risc seismic I. „Nu se poate vorbi de o ciclicitate a cutremurelor puternice pe perioade determinate de timp. Cutremurele apar şi atât. În '77 a fost cutremurul de 7,2, în '86 a fost cutremurul de 7,1, în '90 două cutremure peste 6, în 2004 un cutremur de 6 şi de atunci linişte. Magnitudinea este în strânsă corelaţie cu timpul de producere a cutremurului. Cutremurul din '77 a avut patru şocuri principale, dintre care doar ultimul a fost de 7,2. Celelalte au fost între 4 şi 5. Iar ultimul, care a fost în partea sudică a zonei Vrancea, a fost de 7,2 şi gândiţi-vă ce distrugeri a provocat“, a declarat Mihai Diaconescu, cercetător la Institutul Național de Fizică a Pământului, citat de romaniatv.net.

CE CLĂDIRI DIN CONSTANȚA RISCĂ SĂ SE PRĂBUȘEASCĂ LA CUTREMUR

De departe, municipiul București este orașul cel mai vulnerabil în cazul unui cutremur mare, deoarece are cele mai multe clădiri expertizate cu risc seismic I (aproape 200 de clădiri). Nici Constanța nu este ferită de eventualele pagube în cazul unui cutremur puternic. Potrivit celor mai recente date ale Inspectoratului de Protecție Civilă (IPC) din cadrul Primăriei Constanța, obținute în exclusivitate de reporterii „Telegraf”, în municipiu există 61 de clădiri încadrate în diferite clase de risc seismic. Dintre acestea, cinci imobile se află în clasa I de risc seismic (construcții marcate cu bulină roșie), 28 sunt incluse în clasa a II-a, 26 de clădiri sunt în clasa a III-a, iar alte două imobile se află în clasa a IV-a de risc seismic. Potrivit șefului IPC, Ștefan Taran, clădirile din clasa I de risc seismic, adică cele marcate cu bulină roșie, se pot prăbuși în orice moment, chiar și de la trepidațiile provocate de mașinile mari. Dintre cele cinci clădiri cu bulină roșie din municipiul Constanța, trei se află în zona peninsulară. Este vorba despre imobilele aflate în str. Traian nr. 25 - 27, str. Nicolae Titulescu nr. 13 și str. Callatis nr. 31. Starea celor trei clădiri este extrem de proastă, lucru ce se poate vedea de la distanță. Celelalte două clădiri cu bulină roșie se află pe str. Mercur nr. 10 (zona Piața Griviței) și str. General Manu nr. 32. În imobilul din str. Mercur nu poate intra nimeni, pentru că toate căile de acces (geamuri și uși) sunt zidite. În schimb, clădirea din str. General Manu este locuită și acum, deși unul dintre proprietari ne-a declarat că imobilul este foarte șubred. Interesant este că printre clădirile încadrate în clasele a II-a, a III-a și a IV-a de risc seismic se numără cele în care funcționează mai multe școli, licee, grădinițe și centre de plasament.