Nicușor Constantinescu, președintele ales al Consiliului Județean Constanța, continuă să se afle într-o situație complet absurdă, după ce instanța a decis, vineri, menținerea măsurii de arest preventiv în dosarul 200, în care este cercetat pentru finanțarea sportului constănțean, reîmpădurirea județului, atragerea medicilor către Spitalul Județean și refacerea livezilor constănțene. Asta pentru că nu se înțelege exact motivul pentru care Constantinescu este privat de libertate. Într-o țară normală, privarea de libertate a unei persoane care nici măcar nu a fost judecată, cum este cazul președintelui ales al CJC, este o măsură excepțională, care este recomandată fie pentru că persoana respectivă este pericol social, iar lăsarea ei în libertate ar pune în pericol siguranța publică, fie pentru a preveni o eventuală încercare a arestatului de a influența părțile din dosar. Or, în cazul lui Constantinescu, niciunul dintre cele două motive nu se justifică. Despre "pericolul social" nici nu se face vorbire, în timp ce o așa-zisă influențare a părților nu este deloc evitată prin arestul la domiciliu impus în acest dosar. Asta pentru că, deși Constantinescu nu poate părăsi propria locuință, nicăieri nu scrie că părțile din dosar nu îl pot vizita acasă. Și atunci, apare întrebarea: pentru ce motiv, în afară de cel al defăimării sau ostracizării publice, ar putea fi dispusă o atare măsură privativă de libertate? La fel de absurdă a fost și situația în care, în urmă cu două luni, lui Constantinescu i s-a permis să meargă la serviciu, la CJC, dar i s-a interzis să ia legătura cu orice angajat al instituției, fapt care îl punea în imposibilitatea de a-și exercita funcția...

ARESTAREA SAU REȚINEREA NEVINOVAȚILOR, ÎN AFARA LEGII S-a tot vorbit în această perioadă despre abuzul de măsuri preventive, un fenomen tot mai violent în România juridică, sau despre faptul că oameni care sunt doar acuzați, nu și judecați, ajung în spatele gratiilor, iar asupra lor este aruncată stigma prezumtivă vinovăției. Scuza celor care promovează astfel de măsuri este că, odată condamnată, persoanei vizate i se vor scădea zilele de arest din pedeapsa cu închisoarea. Ce ne facem, însă, dacă persoanele respective sunt achitate? Răspunsul de până acum era simplu: plătim. Noi toți. Din bugetul public, după ce cel arestat dă statul în judecată la CEDO și câștigă fără drept de apel. Pentru că cei care au arestat și reținut nu prea sunt trași la răspundere. Ei bine, de zilele trecute, un document juridic emis de Curtea de Apel Craiova, care confirmă Sentința nr. 56/16.09.2014 a judecătoarei Lucia Barbantan de la Tribunalul Mehedinți, schimbă radical datele problemei pentru magistrați. În această decizie se statuează că arestarea preventivă și reținerea devin automat nelegale, iar cei care au dispus aceste măsuri pot fi chemați să repare pagubele produse persoanei vătămate.

DOUĂ DECIZII PRIVATIVE DE LIBERTATE Dacă nu era de ajuns decizia din dosarul 200, tot vineri, o altă instanță a menținut o măsură de arest la domiciliu pentru Constantinescu, de data asta în dosarul în care acesta este acuzat că nu a plătit câteva facturi pentru funcționarea Centrului Militar Zonal Constanța. Ironic sau nu, președintele ales al CJC este arestat la domiciliu în cele două dosare, fiind acuzat în unul că a finanțat unele activități, iar în celălalt că nu a finanțat alte activități.