Oscar? Hm! Pentru a nu ştiu câta oară, premiile Oscar dezamăgesc teribil, arătându-ne cum cel mai important criteriu estetic este “political correctness”. Premiile Oscar (şi ne referim aici la “cel mai bun film” – n.r.) se dau din cauza (nu e o greşeală!) acestei corectitudini politice, de neînţeles în artă şi de înţeles până la urmă într-o lume în care politicul supervizează totul… De înţeles, dar nu de acceptat, căci cea de-a şaptea artă are un cu totul alt rol şi, popular vorbind, nu d-aia mergem noi la film! Premiile Oscar au ajuns să se dea precum funcţiile în politică sau să se cumpere precum jucătorii de fotbal… Astfel, Oscarul a devenit un flagrant făcut de maşinaţiunile din spatele scenei şi livrat spectatorilor fără drept de apel. Asta e!

REŢETA DE SUCCES: FILME ÎN ORIENTUL MIJLOCIU Reţeta de succes pentru Oscarul “celui mai bun film”? Păi, să vedem… subiectul trebuie să fie unul “fierbinte”, de actualitate şi cu impact maxim. Dacă v-au trecut câteva astfel de subiecte prin minte, renunţaţi: “cele mai” acceptate sunt din Afganistan, Irak, Iran, India şi altele asemenea. Şi cam atât. Aduceţi-vă aminte cum, în 2010, un film banal şi penibil, “The Hurt Locker” (regia Kathryn Bigelow), despre soldaţi americani care nu ştiau ce să facă cu bombele în Iran, Afganistan, nici nu contează unde, ia Oscarul pentru cel mai bun film în faţa “Avatar” (James Cameron), care, în anno domini 2009, marchează un moment extrem de important în istoria cinematografiei din perspectiva filmării… Şi care ia mai multe Oscaruri, dar mai puţin “cel mai bun film”… Concluzia? “Political correctness”! Reţetă de succes? Aici sunt mai multe ingrediente: pe lângă filmul din Orientul Mijlociu, regizoriţa este fosta soţie a lui Cameron şi... este femeie. Fără alte comentarii!

ISTORIA SE REPETĂ Acum, la trei ani distanţă, Ben Affleck se trezeşte el aşa într-o dimineaţă regizor şi face un film incredibil şi nejustificat despre cum un agent CIA salvează şase americani din iadul iranian, după un scenariu de film… Nu că ideea ar fi rea, dar acest “cel mai bun film” nu are actori, nu are muzică, nu are parcurs dramatic-histrionic... Şi sindicatul regizorilor sare şi el şi zice că ăsta este cel mai bun film… răsuflând probabil uşuraţi că nu trebuie să discute despre, de exemplu, Django Unchained, care a suscitat controverse încă de dinainte de lansare… Nu ne putem contrazice cu ei, dar putem comenta. Argo este un film corect. Şi atât. Este un film curat, închegat, care urmează cu stricteţe paşii şcolăreşti ai regiei. Şi atât. Actori? Din perspectiva performanţelor actoriceşti şi a evoluţiei personajelor, filmul este zero barat. Ben Affleck, care este şi actor, nu schiţează o grimasă în tot filmul… În termeni populari… “nu joacă”! Cei şase, care fug din ambasadă şi se refugiază în braţele primitoare ale Ambasadei Canadei sunt ca nişte săculeţi de nisip pe care lumea îi aruncă din mână în mână, nu au nicio părere, nu se indignează, nu reacţionează, nu le e teamă… stau, pur şi simplu, beau, fumează şi aşteaptă să fie salvaţi.

ÎN LOC DE CONCLUZIE De comentat ar fi multe, fiecare dintre punctele filmului lansând întrebări fără răspuns… Una peste alta, un singur mare adevăr rămâne în picioare: filmul care primeşte Oscarul pentru “cel mai bun film” ar trebui să fie cel de care, în orice sâmbătă după-amiază ploioasă, când n-ai chef de ieşit sau de făcut curat, îţi aminteşti cu drag. Ţi se face dor de el, de confortul pe care ţi-l oferă calitatea sa artistică, fie că te amuză, fie că te întristează, ţi-l iei de pe vreun torrente şi îl vezi din nou… De-a lungul timpului, un film bun este văzut de mai multe ori, de fiecare dată cu alţi ochi, dar cu aceleaşi sentimente, cu aceleaşi aşteptări niciodată înşelate, căci un astfel de film este o operă de artă şi astfel se explică necesitatea revederii, readăpării la izvorul vechi al operei, la esenţa ei cathartică. Astfel de filme sunt Django (Q. Tarantino, 2012), Inception (C. Nolan, 2010), Black Swan (D. Aronofsky, 2010), Avatar (J. Cameron, 2009), Inglourious basterds (Q. Tarantino, 2009), adică marii perdanţi din ultimii ani la Oscarul “celui mai bun film”. Argo NU este un astfel de film!