Israelul, îndoliat, se pregăteşte să se despartă de fostul premier Ariel Sharon, care a încetat din viaţă sâmbătă şi care va fi înmormântat astăzi, la ferma familiei sale din deşertul Negev. Această figură emblematică a dreptei israeliene a murit la vârsta de 85 de ani, după o comă de opt ani provocată de un accident vascular cerebral. Cel de-al 11-lea prim-ministru al Israelului a încetat din viaţă la spitalul Sheba din Tel Hashomer, la câteva zile după ce starea sa s-a deteriorat dramatic, fiind înconjurat de membrii familiei. Fiii săi, Omri şi Gilad, i-au fost alături încă de la 1 ianuarie, când starea lui s-a înrăutăţit. Organele vitale i-au cedat, inclusiv rinichii şi plămânii. Tensiunea şi pulsul, care reveniseră, lunea trecută, la normal, s-au înrăutăţit ireversibil joi. Medicii au spus că o altă persoană în starea lui nu ar fi supravieţuit atât timp. Cariera lui Sharon s-a încheiat însă din ianuarie 2006, când a suferit un accident vascular cerebral debilitant, al doilea în mai puţin de o lună. De atunci, a fost în comă, conectat la aparatură medicală pentru a fi menţinut în viaţă.

LOC DE RECULEGERE Israelul nu are, pentru aceste cazuri, un protocol oficial, dar, ieri, israelienii i-au putut aduce un ultim omagiu fostului premier la sediul Parlamentului, unde sicriul a fost expus timp de patru ore. Municipalitatea a prevăzut linii de autobuz pentru a aduce publicul la locul unde era expus sicriul, pentru a evita blocajele de trafic. Mii de persoane s-au recules la catafalcul său. Măsurile de securitate au fost sporite, în timp ce, ieri, o rachetă Qassam a fost trasă din Fâşia Gaza pentru a sărbători moartea lui Sharon. Racheta a căzut la numai câţiva kilometri de locul unde vor avea loc funeraliile.

Astăzi, de la ora locală 9.30 (7.30 GMT), o ceremonie oficială, în cadrul căreia vor lua cuvântul premierul Benjamin Netanyahu, preşedintele Shimon Peres şi membri ai familiei Sharon, va avea loc în Knesset. La ceremonie vor fi prezenţi vicepreşedintele american, Joe Biden, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, fostul premier britanic Tony Blair şi reprezentanţi diplomatici din numeroase ţări. Viceprim-ministrul Liviu Dragnea, ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, va reprezenta Guvernul României. Sicriul va fi ulterior transportat de un convoi militar la ferma familiei lui Sharon din sudul ţării, Sycamore, şi nu în parcela destinată liderilor politici şi militari din Cimitirul Militar din Ierusalim. Decizia aparţine familiei. Situată în deşertul Negev, la sud de Fâşia Gaza, ferma Sycamore a fost epicentrul vieţii private şi politice a lui Ariel Sharon, unde acesta se ducea pentru a lua deciziile cele mai dificile. Publicul va putea participa la o primă parte a funeraliilor, fiind prevăzute şi în acest caz autobuze pentru transport. Înmormântarea propriu-zisă va avea, însă, caracter privat. Ariel Sharon îşi va găsi liniştea alături de soţia sa, Lili, decedată în anul 2000.

POLITICĂ ÎN FORŢĂ Ariel Sharon va rămâne în istorie ca unul dintre cei mai abili şi controversaţi lideri militari şi politici din Israel, adept al unor metode expeditive, a cărui viaţă nu a încetat să îi surprindă pe prieteni şi duşmani. Multă vreme un paria al politicii israeliene dată fiind „răspunderea sa indirectă”, dar personală, pentru masacrul palestinienilor de către aliaţii săi falangişti creştini libanezi în taberele de refugiaţi Sabra şi Shatila, de la Beirut, în 1982, Ariel Sharon a devenit premier în 2001. Ultim reprezentant al generaţiei de fondatori ai Israelului, alături de preşedintele Shimon Peres, Ariel Sharon a condus Guvernul într-o perioadă marcată de retragerea unilaterală din Fâşia Gaza în 2005 şi construirea zidului de separare din Cisiordania.

Cel care a anunţat în mod oficial decesul liderului de dreapta a fost premierul Benjamin Netanyahu, care în multe privinţe îi continuă lupta politică. „Memoria fostului premier va rămâne pentru totdeauna în inima naţiunii”, a afirmat acesta. Pe un ton mult mai personal, preşedintele Peres i-a adus un ultim omagiu. „Dragul meu prieten Arik (diminutiv de la Ariel - n.r.) a pierdut astăzi (n.r. sâmbătă) ultima lui bătălie. Arik a fost un soldat curajos şi un lider îndrăzneţ, care îşi iubea poporul şi pe care poporul îl iubea. A fost unul dintre cei mai mari protectori ai Israelului şi unul din cei mai importanţi constructori ai lui”, a adăugat Shimon Peres, subliniind că „nu îi era teamă de nimic”.

UN EXEMPLU GREU DE URMAT La polul opus, într-un comunicat, purtătorul de cuvânt al Hamas, la putere în Gaza, Sami Abu Zuhri, a scris că moartea lui Sharon este „un exemplu pentru toţi tiranii”. „Poporul nostru trăieşte un moment istoric odată cu dispariţia acestui criminal cu mâinile pline de sângele palestinienilor şi conducătorilor lor”, a spus purtătorul de cuvânt al mişcării islamiste, al cărei fondator, şeicul Ahmad Yassin, a fost asasinat în 2004 de armata israeliană, la ordinul lui Sharon. Pentru Jibril Rajub, unul dintre liderii mişcării al-Fatah, ”Sharon a fost un criminal, responsabil de asasinarea lui Arafat, şi speram să fie judecat de Curtea Penală Internaţională drept criminal de război”. Până la moartea sa, în 2004, Yasser Arafat a fost asediat de tancurile israeliene din decembrie 2001. Ariel Sharon l-a ameninţat mereu pe liderul palestinian şi aşa au apărut suspiciunile de otrăvire a lui Arafat, pe care Israelul le-a negat.

Mesaje de comemorare au parvenit familiei Sharon din Israel, dar mai ales din străinătate. Preşedintele SUA, Barack Obama, a transmis condoleanţe şi l-a descris pe Ariel Sharon ca fiind „un lider care şi-a consacrat viaţa statului Israel”. „Ariel Sharon şi-a oferit viaţa statului Israel; a luptat pentru susţinerea şi apărarea Israelului şi, la finalul îndelungatei sale cariere, a creat un nou partid politic dedicat unei păci juste şi durabile”, au comunicat şi Hillary şi Bill Clinton. Preşedintele rus, Vladimir Putin, i-a trimis premierului Netanyahu un mesaj de condoleanţe. Cancelarul german, Angela Merkel, a apreciat că fostul premier israelian a fost „un patriot care a făcut un mare serviciu ţării sale”. Preşedintele francez, Francois Hollande, a declarat că Ariel Sharon a jucat „un rol important în istoria ţării sale”, iar premierul britanic, David Cameron, a apreciat că fostul premier este „una dintre cele mai importante personalităţi din istoria Israelului”. În România, preşedintele Băsescu a menţionat „omul de stat ale cărui viziune şi eforturi au contribuit la consolidarea identităţii statului Israel”, în timp ce premierul Victor Ponta a exprimat profundul regret pentru trecerea în nefiinţă a fostului premier israelian, iar preşedintele Senatului, liderul PNL, Crin Antonescu, a spus în mesajul de condoleanţe că Israelul a pierdut „unul dintre fiii săi cei mai de preţ, care a contribuit decisiv în transformarea şi consolidarea statului de astăzi”.

PRIMUL CARE A SUNAT RETRAGEREA Născut în 26 februarie 1928, în Palestina, din părinţi originari din Belarus, Ariel Sharon s-a angajat de la 17 ani în Haganah, miliţia clandestină evreiască sub mandat britanic ce va forma nucleul armatei israeliene. De-a lungul carierei militare s-a remarcat prin curaj, dar şi prin indisciplină, trăsături de caracter cărora le-a datorat poreclele de „Buldozerul” şi „Bărbatul care trece mereu pe roşu”. În fruntea unui comando de luptători şi apoi a unor unităţi de paraşutişti, Ariel Sharon a lansat operaţiuni de pedepsire, dintre care cea mai sângeroasă s-a soldat, în anul 1953, cu moartea a circa 60 de civili din satul palestinian Qibya, din Cisiordania. În octombrie 1973, „Buldozerul” a schimbat cursul războiului, traversând canalul Suez pentru a încercui armata egipteană, împotriva instrucţiunilor statului-major. A participat la crearea Likud, partidul dreptei naţionaliste, condus de Menahem Begin, care a ajuns la putere în 1977. Ministru al Agriculturii în primul Guvern de dreapta, Ariel Sharon a pus bazele colonizării în Cisiordania, pentru ca mai târziu să dea tonul retragerii coloniilor.

Ca ministru al Apărării, a planificat şi executat dezastruoasa invazie a Libanului, în 1982, pentru a lichida Organizaţia de Eliberare a Palestinei (OEP) şi a instala o hegemonie regională a Israelului, punând Guvernul în faţa faptului împlinit, susţin istoricii. În pofida plecării luptătorilor gherilelor palestiniene, nu a reuşit să îl elimine pe şeful OEP, Yasser Arafat, regret pe care l-a mărturisit public până la moartea istoricului lider palestinian, în 2004. Arial Sharon a ajuns în 1999 şef al partidului Likud şi pe 28 septembrie 2000 a făcut o vizită considerată provocatoare pe Esplanada Moscheilor din Ierusalimul de Est, loc sfânt al musulmanilor, care a declanşat a doua Intifada palestiniană. În acea perioadă au fost comise multe atentate în oraşe israeliene. Ariel Sharon a câştigat alegerile din ianuarie 2001, fiind desemnat premier al Israelului în luna februarie a aceluiaşi an.

A avut relaţii apropiate cu preşedintele american George W. Bush, angajat în „războiul împotriva terorismului”. Începând din decembrie 2001, Ariel Sharon l-a asediat pe Yasser Arafat, pe care îl considera „un Bin Laden palestinian”, în cartierul general al acestuia din Ramallah, din care liderul palestinian a ieşit doar pentru a muri în Franţa. Contestat de Likud, care a apreciat că proiectul său de evacuare unilaterală a militarilor şi a 8.000 de colonişti din Gaza este „o trădare”, Sharon a părăsit partidul în noiembrie 2005 şi a fondat partidul de centru Kadima. Omul forte al dreptei s-a arătat în schimb prea puţin preocupat de campaniile sale electorale, unul din fiii lui, Omri, ispăşind o pedeapsă de şapte luni de închisoare pentru finanţarea ilegală a campaniilor tatălui său. Aflat în comă după un atac cerebral survenit pe 4 ianuarie 2006, Ariel Sharon a alunecat încet în uitare, numele său apărând tot mai rar în presă.