Şeful Pentagonului, Chuck Hagel, a dezvăluit, miercuri, un viitor sumbru pentru Apărarea americană, evocând o scădere suplimentară cu 15% a efectivelor forţelor terestre, pentru a obliga Congresul să pună capăt tăierilor bugetare automate. Acest mecanism infernal nu ar trebui implementat, ci ar trebui să fie suficient de disuasiv pentru a-i convinge pe democraţi şi republicani să ajungă la un acord cu privire la reducerea dificitului. Însă, deoarece cele două tabere nu au reuşit să se înţeleagă pe parcursul a luni întregi, bugetul Apărării va trebui tăiat cu 500 de miliarde de dolari americani pe zece ani. În acest context, secretarul Apărării, Chuck Hagel, a ordonat, în urmă cu patru luni, realizarea unui studiu cu privire la consecinţele pe care tăierile bugetare le-ar avea asupra armatei americane, dacă ar fi implementate, dar şi măsurile necesare pentru a le face faţă. Pentagonul a tăiat deja, în acest an, o primă tranşă de 37 de miliarde de dolari americani dintr-un buget de 527,5 miliarde de dolari americani. „O opţiune arată că noi am putea să executăm în continuare misiunile prioritare ale strategiei noastre de apărare, reducând dimensiunea armatei terestre la o scară cuprinsă între 420.000 şi 450.000 de bărbaţi pentru componenta sa activă”, a anunţat Hagel, precizând că încă nu s-a luat o decizie în acest sens.

FĂRĂ MODERNIZARE, UN DECENIU? După un deceniu în cursul căruia bugetul a fost dublat în favoarea războaielor din Irak şi din Afganistan, Pentagonul a prevăzut deja să aducă, până la orizontul anului 2017, la 490.000 numărul militarilor activi şi să micşoreze corpul Marinei de la 201.000 la 182.000 de bărbaţi. Opţiunea prevede, de asemenea, trimiterea în rezervă de la 550.000 la 490.000 de bărbaţi, dar şi suprimarea până la cinci a escadrilelor de avioane tactice şi reducerea dimensiunii flotei de avioane de transport C-130 cu un risc minimal, a detaliat Hagel, fără să spună dacă alte tăieri suplimentare vor afecta corpul Marinei. Pentagonul ar trebui, de asemenea, să aleagă între dimensiunea armatei şi capacităţile sale, adică gradul său de modernizare. Privilegiind pe viitor investiţiile pentru producerea F-35, viitorul bombardier cu rază lungă de acţiune, pentru forţele speciale şi pentru războiul cibernetic, Pentagonul ar trebui să reducă în continuare armata terestră activă cu un număr cuprins între 380.000 şi 450.000 de bărbaţi, să diminueze numărul portavioanelor de la 11 la nouă sau opt şi să scoată din uz vechile bombardiere.

Dacă prioritatea ar fi dată dimensiunii armatei, aceasta ar echivala cu o absenţă a modernizării timp de un deceniu, ştiind că o parte din echipamente, mai ales numeroase nave şi avioane, nu vor mai fi funcţionale în curând. Printre opţiunile prezentate de Hagel figurează, de asemenea, măsuri privind funcţionarea Pentagonului, susceptibile de economisirea a 60 de miliarde de dolari americani, dar şi schimbări în beneficiile sociale acordate militarilor şi familiilor lor (50 de miliarde de dolari americani). Eliminarea unor pensii civile pentru foştii militari deveniţi funcţionari, unor subvenţii la magazinele din bazele militare sau unor alocaţii de şomaj ar permite economisirea altor 100 de miliarde de dolari americani. Dar, oricare ar fi deciziile luate, majoritatea vor trebui aprobate de Congres. Or, anumite măsuri deja hotărâte, precum deschiderea discuţiilor cu privirea la închiderea unor baze sau creşterea cotizaţiilor sociale pentru militari, au fost respinse în ultimii doi ani, de către aleşi. Dezvăluind aceste perspective sumbre, Chuck Hagel a îndemnat Congresul să conştientizeze şi să ajungă la un acord pentru a pune capăt tăierilor automate.