Armata britanică a folosit, în anii \'70, tehnica simulării înecului pentru interogarea prizonierilor din Irlanda de Nord, susţine una dintre presupusele victime, care a atacat în apel condamnarea sa pentru crimă, informează ”The Guardian”.

Liam Holden a devenit ultimul britanic care a primit sentinţa de moarte prin spânzurare, după ce a fost condamnat, în 1973, pentru uciderea unui militar, în mare parte pe baza unei mărturii pe care nu a semnat-o. Sentinţa a fost preschimbată în închisoare pe viaţă şi a ispăşit, până acum, 17 ani de pedeapsă. Juriul nu a dat crezare insistenţelor lui Liam Holden care susţine că a mărturisit crima numai pentru că fusese legat la pământ de membrii Regimentului de Paraşutişti, care, spune el, i-au aşezat un prosop peste gură şi nas şi au turnat peste el apă dintr-o găleată, dându-i impresia că se îneacă. Acum, însă, Comisia de Revizuire a Cazurilor Penale (CCRC) a trimis dosarul lui Holden la Curtea de Apel din Belfast, după apariţia unor noi probe şi ca urmare a unor dubii în privinţa “admisibilităţii şi validităţii mărturiei sale”. Comisia susţine că “există o posibilitate reală ca sentinţa de condamnare să fie anulată”. După o audiere preliminară desfăşurată la începutul lunii, apelul lui Liam Holden a fost amânat pentru anul viitor. Avocaţii care au preluat cazul au identificat un al doilea bărbat care a făcut declaraţii similare privind faptul că a fost supus tehnicilor de simulare a înecului după ce fusese arestat şi interogat cu privire la asasinarea unui ofiţer de poliţie. Într-o declaraţie dată unui medic, în aprilie 1978, el a afirmat că poliţiştii i-au aşezat un prosop peste faţă şi i-au turnat apă pe nas şi gură şi că “acest lucru a fost înfricoşător şi a fost repetat în mai multe ocazii”. Iar CCRC se află în posesia unei declaraţii date de o treia persoană care susţine că a fost supusă de armata britanică aceloraşi tehnici, la începutul anilor \'70.

Toate aceste mărturii referitoare la simularea înecului provin din perioada de după martie 1972, când premierul britanic de la acea vreme, Ted Heath, a interzis alte cinci metode notorii de tortură, care au fost ulterior condamnate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca fiind inumane şi degradante.