Turnurile uriaşe de răcire ale centralei nucleare de la Metzamor, lângă Erevan, se află în mijlocul unei zone seismice cu risc important, dar, în pofida avertizărilor din partea ecologiştilor, Guvernul armean vrea să extindă această instalaţie. UE încearcă de mai mult timp să convingă Armenia să închidă această centrală, deschisă în 1976, în epoca sovietică. Însă, din contră, Erevanul a semnat un contract cu Rusia, pentru a construi un nou reactor la centrala de la Metzamor, care, în prezent, asigură 40% din necesarul de energie electrică al ţării. ONG-urile locale din domeniul protecţiei mediului consideră că finalizarea acestui şantier denotă inconştienţă, centrala aflându-se la o distanţă de 30 de kilometri de cei 1,1 milioane de locuitori ai capitalei armene. De asemenea, ele amintesc autorităţilor că, din cauza riscului seismic, au închis două reactoare ale centralei, după cutremurul din 1988, în care au murit 25.000 de persoane şi al cărui epicentru s-a aflat la Spitak, la 90 de kilometri nord de centrală. Însă, din cauza lipsei de energie, Guvernul a relansat unul dintre aceste reactoare, în 1993.

Autorităţile armene consideră că centrala este de neînlocuit şi că ridicarea unui reactor suplimentar, de 1.060 de megawaţi, reprezintă o necesitate pentru Armenia, o ţară fără resurse naturale, împotriva căreia două ţări vecine, Azerbaidjanul şi Turcia, au impus o blocadă economică, din cauza conflictelor teritoriale şi istorice. Şantierul, a cărui valoare este estimată la 3,7 miliarde de euro, urmează să fie deschis anul viitor, potrivit unui acord semnat în august, într-o vizită la Erevan a preşedintelui rus, Dmitri Medvedev. Ministrul armean al Energiei, Armen Movissian, a dat asigurări că noul reactor va respecta toate regulile de securitate cele mai stricte şi că acesta va putea funcţiona fără probleme în următorii 60 de ani. Locuitorii din Erevan sunt conştienţi de potenţialul pericol pe care-l reprezintă această centrală, dar mulţi dintre ei îşi amintesc anii sumbri care au urmat după prăbuşirea fostei Uniuni Sovietice, în 1991, când primeau energie electrică doar o oră-două pe zi.