Aflate la răscrucea dintre genuri şi stiluri, specializările Facultăţii de Arte din Universitatea “Ovidius” au decis să o apuce pe acelaşi drum: acela al sincretismului înţeles în cel mai profund sens. Drept urmare, joi dimineaţă, artele plastice, teatrul, coregrafia şi fotografia şi-au dat întâlnire la amfiteatrul mic din Parcul Tăbăcărie pentru a pune în practică toată această teorie. După un dialog dinamic despre introducerea în tainele fotografiei (lect. univ. dr. Alexandru Şerbănescu), ale meşteşugului plasticii cromatice (lect. univ. dr. Sînziana Romanescu), îngemănate în tehnici şi modalităţi de abordare coregrafice şi teatrale (conf. univ. dr. Alina Cristea), grupul format din studenţi de la specializările Arte Plastice, Arta Actorului şi Coregrafie s-au pus pe treabă.

“Fotografia porneşte de la o senzaţie. De la o senzaţie şi de la generozitatea artistului de a lăsa loc interpretării, de la siguranţa pe care acesta o are în ceea ce priveşte frumuseţea sa interioară. Tehnicile în sine nu sunt complicate, însă ceea ce este cu adevărat relevant este acest spirit al observaţiei care să se oprească la graniţa feeling-ului şi să-l şi redea”, a explicat lect. univ. dr. Alexandru Şerbănescu. “Spaţiul poate fi oricum, căci noi îi dăm dimensiunea şi greutatea, forma sau culoarea. Dacă, în fotografie, cromatica ne este impusă, în arta plastică, este la alegerea noastră. Trebuie să căutăm în profunzimile imaginaţiei noastre lucrurile frumoase şi să le redăm în perfectă armonie cu natura”, a completat Sînziana Romanescu, coordonatorul specializării Arte Plastice din cadrul Universităţii “Ovidius”.

Şi dacă fotografia şi arta plastică vin firesc una în completarea celeilalte, Alina Cristea a demonstrat că şi teatrul, şi coregrafia nu fac decât să desăvârşească chipul ideal al artei: “Mişcările celebrei Isadora Duncan, care au creat o cale fantastică, pe care o urmăm şi astăzi în încercarea ideală de a atinge perfecţiunea, au fost inspirate din natură. Marii actori creatori de teatru şi-au găsit izvorul creaţiei tot în natură. Una dintre cele mai elocvente metafore ale teatrului, floarea lui Zeami, a pornit tot din natură. Şi asta trebuie să facem şi noi. Să ne asumăm şi să gândim mişcarea de dinaintea instantaneului fotografic sau de dinaintea ideii pictorului şi să o conectăm, justificat, cu ceea ce va să urmeze (...)”.

Şi, aşa cum au promis, studenţii şi profesorii au şi pus în practică toate aceste lucruri. Coregrafii şi actorii au gândit şi montat un studiu coregrafic pe tema “salcie”, au făcut fotografii şi au discutat cu ai lor colegi de la Arte Plastice, care au schiţat desene şi au gândit în acuarelă aceeaşi temă. Toate produsele creaţiei lor vor fi încărcate pe o pagină de Facebook realizată special cu această ocazie şi vor fi discutate şi analizate împreună cu profesorii. Alături de ei s-au aflat coregrafa Stela Cocârlea şi invitata ei specială din Kuweit, Glenda Basa, care s-a declarat a fi definitiv îndrăgostită de România, Ionel Jinga şi Laurenţiu Jinga, precum şi mulţi alţi prieteni ai Facultăţii de Arte.