Ascensiunea pe scara socială este dificilă în multe ţări industrializate şi ar putea dura cinci generaţii, în medie, în ţări membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) pentru ca un descendent al unei familii sărace să ajungă să aibă venitul mediu din ţara sa, şi chiar şase în Franţa, potrivit unui raport prezentat vineri de organizaţie, relatează AFP, potrivit agerpres.ro. "În ţările OCDE nu mai există mobilitate socială: veniturile, profesia, nivelul de educaţie sunt transmise de la o generaţie la alta", a menţionat Gabriela Ramos, consilier special al secretarului general al OCDE, în cadrul prezentării raportului presei. ''În OCDE vor fi necesare cel puţin cinci generaţii, în medie, pentru ca un copil provenit dintr-o familie clasată pe ultimele locuri pe scara veniturilor să ajungă la mijlocul acesteia'', a adăugat ea. Franţa, Germania şi Chile stau chiar mai rău decât această medie pentru 24 de ţări din OCDE. Raportul estimează că vor fi necesare şase generaţii pentru ca descendenţii unei familii clasate la baza scării veniturilor să ajungă la nivelul venitului mediu. Aceasta înseamnă 180 de ani, a explicat Ramos. Şi mai rău, ar fi nevoie de nouă generaţii în Brazilia şi Africa de Sud şi de 11 în Columbia.
Pe de altă parte, în Danemarca şi în celelalte ţări nordice (Norvegia, Finlanda, Suedia) ar fi necesare două sau trei generaţii, potrivit estimărilor raportului.
În partea de jos şi în cea de sus a scării sociale există cea mai mică mobilitate. În medie, în 16 ţări OCDE doar 17% dintre copiii cu origine modestă reuşesc să ajungă la vârful scării veniturilor la vârsta adultă, în timp ce 42% dintre copiii din familii bogate reuşesc să-şi menţină statutul social.
În Franţa, cifrele sunt foarte apropiate de această medie, însă în SUA sau în Germania, diferenţa este chiar mai mare. Pe de altă parte, această medie este mai puţin pronunţată în Spania, Grecia şi Portugalia, ca şi în Danemarca.
În medie în ţările OCDE, doar 24% dintre copiii de muncitori ajung să deţină funcţii de conducere (27% în Franţa), procentajul fiind dublu în cazul celor care au părinţi cu funcţia de manageri. Doar 12% dintre copiii care au părinţi cu un nivel scăzut de educaţie (17% în Franţa) urmează învăţământul superior, comparativ cu peste 60% dintre copiii ai căror părinţi au funcţii de conducere. "Lipsa mobilităţii sociale nu este o fatalitate, putem face să fie mai bine. Cu politici mai bine adaptate, putem consolida egalitatea de şanse (...) ", a adăugat Gabriela Ramos.