În ultima perioadă, managerii spitalelor din ţară sunt nevoiţi să anunţe, ori de câte ori au ocazia, că rezervele cu medicamente ale unităţilor sanitare pe care le conduc sunt aproape sau chiar de tot epuizate. „Noroc că aduc bolnavii de acasă ce le trebuie, că altfel eram nevoiţi să închidem spitalul. Noi nu avem ce să le dăm. Îi diagnosticăm, le stabilim un tratament, şi ne trezim că nu au bani să şi-l procure. Sunt oameni care au contribuit o viaţă la sistemul de sănătate”, a spus un medic indignat, salariat al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa. La rândul lor, bolnavii întreabă unde le sunt banii care au „plecat”, lună de lună, la Fondul Naţional al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

CONDAMNAŢI... Viaţa celor care nu au posibilitatea să-şi procure medicamentele prescrise de doctori sau să-şi plătească unele investigaţii, „atârnă de un fir de aţă”. „Dacă nu aveam colegii de salon care să facă chetă sămi cumpere pastilele, sau dacă nu erau în preajma mea cadre medicale sufletiste, probabil că eram de mult mort”, a spus un bolnav internat în SCJU. Ca el sunt mulţi alţii, nu doar în spitalele din Constanţa, ci şi în spitalele din întreaga ţara. Sunt oameni care au muncit o viaţă şi care acum au nevoie de sistemul de sănătate ca de aer. Acesta însă nu le poate oferi mai nimic. Câteva investigaţii de laborator, un pat, şi ăla ruginit cu o saltea ruptă, o cameră de spital mizerabilă, plină de gândaci, cu tencuiala de pe pereţi căzută, cu pardoseala, de asemenea, ruptă, un grup sanitar infect, fără duş, ceva hrană – atât mai poate, în prezent, sistemul de sănătate din România să ofere asiguraţilor săi. Bolnavii mor cu zile în spitale dacă nu au o familie care să aibă grijă de ei, să-i sprijine financiar, dacă nu au lângă ei oameni sufletişti.

VARIANTE DE TRATAMENT În ciuda faptului că pe piaţă apar tratamente, în multe dintre afecţiuni, tot mai îmbunătăţite, de ultimă generaţie – fiind investite sume însemnate pentru descoperirea lor - medicii din România sunt nevoiţi să apeleze la medicamente mai puţin eficiente, vechi de zeci de ani. Singurul motiv: sunt mai ieftine. „Nu o dată, nu de două ori, ci de nenumărate ori am prescris bolnavilor tratamente ideale pentru vindecare, verificate nu doar în ţară, ci şi în străinătate, însă am constatat, cu stupoare, că preţul acestora era unul imposibil de achitat pentru bolnav. Am schimbat schema de tratament, astfel încât preţul să fie unul mai mic. ªi tot aşa, până când am ajuns să şi renunţ, în cadrul schemei, la unele medicamente pentru că bolnavul nu putea să le procure. Sunt riscuri, trebuie să recunoaştem. Este inadmisibil ce se întâmplă. Aşa nu se poate face medicină. Nu putem să le garantăm bolnavilor o vindecare rapidă, un succes terapeutic”, s-a arătat nemulţumit un alt cadru medical. Medicii sunt indignaţi de faptul că, deşi toate aceste probleme se cunosc foarte bine, nimeni nu mişcă un deget pentru o îmbunătăţire a situaţiei. „Dacă am trata, de la bun început, bolnavii cu medicamentele de ultimă generaţie disponibile pe piaţă, indicate în afecţiunile lor, şi zilele de spitalizare s-ar scurta, ele acţionând mai bine în vindecarea bolii, implicit şi cheltuielile s-ar compensa, întrun fel”, este de părere un alt medic al SCJU.