Sistemul de asistenţă socială din România a fost adus, în ultimii ani de guvernare pedelistă, la nivelul celor din statele slab dezvoltate, beneficiarii acestuia fiind sacrificaţi în numele unei redresări economice inexistente. Începând cu 2008, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa se confruntă cu o situaţie fără ieşire: prea puţini bani alocaţi pentru bugetul instituţiei. Potrivit directorului DGASPC, Petre Dinică, pentru 2011, bugetul alocat instituţiei reprezintă doar 85% din necesarul Direcţiei. „Am primit, fără cheltuielile de investiţii (unde banii provin, în majoritate, din fonduri europene), 35.000.000 de lei, dintre care 3.000.000 din partea Consiliului Judeţean Constanţa. Un milion de lei s-a dus deja pe plata datoriilor din 2010”, a declarat Petre Dinică. În prezent, instituţia are în grijă aproximativ 1.600 de beneficiari, aceştia depinzând în totalitate de serviciile oferite de DGASPC. Mai exact, este vorba de 555 de copii internaţi în centrele de plasament, 462 de copii aflaţi în grija a 283 de asistenţi maternali şi 620 de adulţi aflaţi în centrele de îngrijire. Aceştia mănâncă, zilnic, din mâncarea cumpărată de DGASPC, se îmbracă cu hainele achiziţionate din fondurile alocate DGASPC şi au grijă de igiena corporală cu produsele achizţiionate de instituţie.

MODIFICARE LEGISLATIVĂ. Pe lângă aceste cheltuieli zilnice, pentru centrele pe care le are în subordine, Direcţia trebuie să plătească şi utilităţile: apa, curentul electric şi, eventual, încălzirea. De asemenea, trebuie luată în calcul şi plata salariilor celor 1.200 de angajaţi ai Direcţiei. „Vom face tot posibilul să reducem cheltuielile materiale. Din păcate, reducerea acestora înseamnă restrângerea activităţii. Cu alte cuvinte, nu vom mai reacţiona la fel de prompt şi nu vom mai putea oferi sprijin tuturor celor care au nevoie de noi, deşi nevoile societăţii, în condiţiile actualei crize, au crescut”, a explicat directorul DGASPC. O posibilă rezolvare a situaţiei cu care se confruntă, de trei ani, Direcţia, o reprezintă modificarea legislaţiei. Mai exact, guvernanţii trebuie să specifice, clar, în ce proporţii trebuie să contribuie la asigurarea bugetului direcţiilor pentru protecţia copilului statul şi autorităţile locale şi, mai ales, de unde să provină banii pe care ar trebui să îi aloce autorităţile locale.