În urmă cu aproape un deceniu, în România, a apărut pentru prima dată profesia de asistent maternal. Considerată o alternativă de ocrotire a copiilor aflaţi în grija centrelor de plasament, dar şi a celor proveniţi din familii cu probleme, "mama de profesie" a fost concepută după un model de succes aplicat în Occident. Cu timpul însă, lipsa educaţiei şi nivelul de trai scăzut au făcut ca puţini români să mai aleagă această meserie. Pentru rezolvarea problemelor din sistem, conducerea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) a lansat o dezbatere publică privind modificarea condiţiilor de obţinere a atestatului de asistent maternal profesionist. Potrivit preşedintelui ANPDC, Bogdan Panait, o perioadă de doi ani ar trebui să fie suficientă pentru găsirea unei soluţii definitive pentru un copil aflat în asistenţă maternală, în acest timp el putînd fi reintegrat în familia naturală sau dat spre adopţie. O altă soluţie identificată de şeful ANPDC se referă la familiile substitutive care au posibilitate financiară şi vor să aibă grijă de un copil abandonat fără să fie plătite, statul putînd să suporte o parte din cheltuielile minorului. În ceea ce priveşte gradul de pregătire al persoanelor care pot fi astestate ca şi asistenţi maternali, actul normativ prevede ca solicitantul să aibă cel puţin 10 clase. De asemenea, asistenţii maternali ar trebui să fi urmat cel puţin 150 de ore de cursuri de formare profesională în domeniu, în timp ce reprezentanţii societăţii civile au solicitat şi organizarea unor cursuri practice care să se desfăşoare anual.

Asistenţii maternali profesionişti ar trebui să lucreze în baza unui contract pe termen nedeterminat, fapt care ar uşura viaţa acestora, mai ales că statul face eforturi să plătească chiar şi 75% din salariul de bază al celor care nu găsesc un copil pe care să îl îngrijească. Potrivit legii, asistenţii maternali trebuie să aibă cu 18 ani mai mult decît persoana care va beneficia de măsura de protecţie. Persoanele interesate trebuie să adreseze o cerere de evaluare a condiţiilor materiale şi de locuit, precum şi a capacităţii de a creşte, educa şi îngriji copii. Acestea sînt obligate să specifice numărul de copii pentru care consideră că poate asigura simultan condiţii optime de îngrijire, grupa de vîrstă şi sexul minorilor. De asemenea, cererea trebuie să conţină şi informaţii despre disponibilitatea de a îngriji copii cu vîrsta cuprinsă între 0-2 ani, respectiv trei ani în situaţia copilului cu dizabilităţi.