Fostul ministru al Justiţiei Rodica Stănoiu a primit o decizie de colaborare cu fosta Securitate. De-a lungul anilor, ea a încercat să îşi câştige dreptatea în instanţă pentru a dovedi că nu a semnat note pentru fosta Securitate. Magistraţii Curţii de Apel Oradea au respins, în luna iulie, contestaţia Rodicăi Stănoiu privind sentinţa Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) care arăta că Stănoiu a colaborat cu Securitatea. Ea a mers însă mai departe şi a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motivând că, într-o ”acţiune tipic de diversiune”, notele scrise către Securitate în baza cărora aceasta a fost acuzată că a colaborat cu fosta instituţie de represiune ar fi fost scrise de către judecătorul Curţii Constituţionale Aspazia Cojocaru: “Actele de delaţiune ale Aspaziei Cojocaru îndreptate împotriva colegei şi prietenei sale Marilena Uliescu mi-au fost atribuite prin rescrierea notelor”. Acuzaţiile fostului demnitar nu se opresc aici. Rodica Stănoiu susţine că judecătoarea Aspazia Cojocaru, în pofida faptului că existau probe certe împotriva sa, a fost crezută pe cuvânt că nu a colaborat cu Securitatea: “Aspazia Cojocaru, colegă de birou cu subsemnata, a fost contactată de un ofiţer al Securităţii pentru a furniza informaţii despre o persoană din Franţa”. În replică, magistratul Curţii Constituţionale a afirmat că are un verdict definitiv de necolaborare cu Securitatea şi că fiecare îşi poate face apărarea cum consideră. Straniu este că în notele informative de la dosarul Rodicăi Stănoiu, cu nume de cod “Sanda”, este pârâtă chiar… Aspazia Cojocaru.