Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” i-a invitat pe melomani, vineri seară, la primul concert simfonic al Anului Nou, dedicat bucuriei reîntâlnirii cu muzica de calitate. Primul eveniment al lui 2011, organizat sub titulatura „Şampanii şi delicii muzicale”, a adus în sala de spectacole un public variat ca vârstă, dornic să petreacă o seară magică în compania muzei Eutherpa. Sub bagheta lui Florin Totan, orchestra simfonică a Teatrului „Oleg Danovski”, aflată în haine de sărbătoare, a fost la înălţime, oferind publicului momente de un mare rafinament. Din programul serii extrem de antrenante au făcut parte lucrări de mare popularitate din repertoriul internaţional, dar şi din cel naţional, „Hora staccato” de Grigoraş Dinicu făcând deliciul publicului. Uvertura la „Cavaleria uşoară”, de Frantz von Suppe, care a şi deschis concertul de Anul Nou, Dansul ungar nr. 5, de Johannes Brahms şi uvertura la opera „Wilhelm Tell”, de Gioacchino Rossini, au fost primite de public cu entuziasm. Din program nu putea să lipsească nici un fragment din opera „Orfeu în infern”, de Jacques Offenbach, mai exact, celebrul cancan.

Cea de-a doua parte a serii s-a deschis cu o „Invitaţie la vals”, startul fiind dat de Carl Maria von Weber. Publicul a fost introdus în atmosfera imperială a valsului vienez, a ascultat înfiripându-se „Vocile de primăvară” şi s-a amuzat copios ascultând „Polka guralivei”, a lui Johannes Strauss-fiul.

„Dovediţi prin atitudinea dvs. că sunteţi un public cunoscător al fenomenului muzical. Bravo publicului din Constanţa!”, a spus, admirativ, dirijorul Florin Totan, în timpul concertului. El a făcut o comparaţie cu melomanii bucureşteni, mai puţin expansivi, apreciind căldura cu care publicul de la malul mării ştie să primească şi să evalueze muzica. „Orchestra este foarte bună, iar dirijorul nu face decât să meargă după orchestră”, a adăugat Totan.

Din cadrul primului eveniment muzical al lui 2011, nu au lipsit surprizele şi nici... tunurile de confetti. Seara deliciilor muzicale, în care valsurile au alternat cu polcile nu se putea încheia altfel decât cu două lucrări de referinţă din repertoriul celor doi Strauss, tatăl şi fiul, arhicunoscute şi deopotrivă îndrăgite de melomanii din întreaga lume: „Dunărea albastră” şi „Marşul lui Radetzky”. La finalul concertului, publicul a fost invitat, în foaierul teatrului, să ciocnească o cupă cu şampanie.