La Constanţa, în PD-L, în perspectiva alegerilor interne de partid, se ascut săbiile şi se lustruiesc scuturile. Într-o atmosferă efervescentă, cei care sapă groapa altuia se antrenează prin cimitire. Fac gropi la lumina lanternei şi, ca să nu cadă singuri în ele, plantează în jur plăcuţe de avertizare gen “Şantier în lucru”. Apropierea alegerilor face ca partidul să dea în clocot. Unii fierb de mânie, alţii de nerăbdare, fiind pătrunşi până în măduva oaselor de dorinţa de a prinde asaltul final. Deocamdată, asistăm la o amplă desfăşurare de forţe. Pe flancul drept s-au plasat plăieşii doamnei Stavrositu. Sunt cei care îşi ascut de zor săbiile şi îşi lustruiesc scuturile. În privinţa înzestrării cu tehnică de luptă, au făcut paşi mari înainte, progresele înregistrate fiind vizibile. Au trecut de la clasicul baston, cu care ştiu să lovească la gioale şi să-ţi înfunde pălăria pe cap, la săbiile adaptate la condiţiile vitrege generate de alegerile pentru şefia partidului, în versiune municipală, precizez, la Constanţa, şi judeţeană, unde se joacă potul cel mare. Cu plăieşii în spate, Maria Stavrositu încearcă să încalece caii albi ai organizaţiei municipale Constanţa, pentru a readuce, la cererea unor activişti, duhul bun şi blând al fostului lider, Laurenţiu Mironescu, bocit la scenă deschisă. După cum se manifestă unii dintre susţinătorii săi, sunt tentat să cred că Maria Stavrositu este ca şi aleasă... De altfel, cu excepţia lui Adrian Manole, considerat un “păcătos”, pentru că face parte din echipa lui Banias, nu prea văd cine să-i stea în cale! Poate Florian Constantin. Evident, dacă s-ar juca om la om pe tot terenul. Mi-e greu să-mi imaginez că, în cadrul unei grămezi organizate de doamna Stavrositu, Florian Constantin, ca fost mare rugbyst, şi-a luat în serios rolul de candidat la funcţia pusă în joc! Prestaţia sa, în calitate de preşedinte interimar al organizaţiei municipale Constanţa, dovedeşte că nu şi-a dorit niciodată să ajungă un mare şi iubit conducător. Cu excepţia aspiraţiilor sale ca bun conducător de joc într-o disciplină sportivă, de pildă, unde cred eu că i-ar sta mult mai bine. Remarc, în schimb, că Florian Constantin l-a pierdut pe drum pe Mircea Iustian, actualmente, subprefect, moneda lui de schimb în PD-L! Cum domnul Florian s-a bucurat de sprijinul Mariei Stavrositu în partid, înclin să cred că, la alegeri, în ciuda staturii sale atletice, va juca rolul iepuraşului pregătit să deruteze gaşca de ogari. Deocamdată, unitatea de monolit a celor care o susţin pe Maria Stavrositu pare să fie oarecum tulburată de prezenţa în competiţie a unui “intrus”. L-am numit pe Vicenţiu Petrescu, căruia groparii partidului îi poartă sâmbetele. La Mangalia, la nivelul organizaţiei municipale, au dispărut până şi tradiţionalii iepuraşi de partid, Zanfir Iorguş fiind declarat candidat fără contracandidat. Mă surprinde neplăcut starea de apatie din PD-L Mangalia, cunoscute fiind împrejurările în care domnul Iorguş a fost numit în funcţia de preşedinte, la scurt timp după ce a dezertat din PSD. Într-un fel, cei care stau cu burta lipită de pământ îşi merită soarta! De ce un tânăr ca Dan Moldovan, care a urcat vertiginos în sondaje, nu candidează la şefia partidului? În ceea ce îl priveşte pe domnul deputat, mă aşteptam să-şi arate muşchii la alegerile pentru şefia organizaţiei judeţene, că tot spune dumnealui că este cel mai mare şi cel mai tare din PD-L!