Aşteptate cu deosebit interes de comunitatea ştiinţifică de la malul mării, cercetările arheologice sistematice pe şantierele dobrogene au început abia în cea de-a jumătate parte a lunii august. Specialiştii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC) se află deja la lucru, pentru a scoate de sub pământul ars de soare al Dobrogei dovezi materiale ale vechilor civilizaţii, ce au scris istorie în acest spaţiu. Anul acesta, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN) a alocat fonduri pentru cercetările de la Ulmetum, Histria, Adamclisi, Cheia, Oltina, Hârşova şi Albeşti, iar la Capidava, Histria şi Adamclisi săpăturile se desfăşoară sub auspiciile Academiei Române. Primul şantier deschis a fost cel de la Cheia, acolo unde lucrează cercetătorul ştiinţific Valentina Voinea.

La Ulmetum, unul dintre siturile care au primit fonduri consistente din partea MCPN, săpăturile se desfăşoară, în prezent, în sectorul de vest, la poarta de S-V a cetăţii, sub conducerea consultantului ştiinţific al MINAC, Zaharia Covacef şi a lui Tiberiu Potârniche. Săpăturile înaintează greu din cauza depunerilor mari de pământ peste materialul arheologic, depuneri care datează încă din vremea lui Vasile Pârvan, cel care, în urmă cu un veac a iniţiat cercetările la acest sit. „E o muncă foarte dificilă pentru că depunerile sunt masive”, a spus consultantul ştiinţific al MINAC, Zaharia Covacef.

SĂPĂTURILE DE LA ULMETUM, LA CENTENAR Însă, cercetările la Ulmetum au fost iniţiate, anul acesta, de echipa de arheologi a MINAC, alcătuită de Constantin Băjenaru şi Cătălin Nopcea, care a continuat activităţile începute în cadrul campaniilor anterioare, la sectorul de sud, la bazilică. Atenţia cercetătorilor se centrează pe importantul edificiu descoperit de Pîrvan, despre care marele arheolog a susţinut că nu este o bazilică, lucru infirmat de cercetările recente. „Obiectivul acestei campanii este acela de a dezveli în totalitate bazilica şi de a obţine date mai clare. Vom vedea dacă vom reuşi, pentru că este foarte mult pământ de scos”, a spus arheologul Constantin Băjenaru. Bazilica creştină de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, utilizată inclusiv în secolul al VI-lea, este alcătuită din trei nave şi din nartex. Despre nartex se crede că ar fi fost adăugat construcţiei iniţiale, în secolul al VI-lea, odată cu refacerea cetăţii de către împăratul Iustinian. „Piatra a fost scoasă, în mare parte, din zidurile monumentului, dar se poate face configurarea în funcţie de pavajul din cărămidă”, a mai spus specialistul MINAC.

Potrivit izvoarelor istorice, cetatea Ulmetum a fost construită în jurul secolului al III-lea, în perioada romană târzie şi a dăinuit până în veacul al VI-lea, în timpul epocii romano-bizantine. Cetatea a devenit, treptat, aşezare fortificată, în secolul al V-lea fiind atacată şi aproape distrusă de trei valuri hunice. La 100 de ani de la începerea săpăturilor pe şantierul arheologic de la Ulmetum, MINAC a organizat, în primăvară, o expoziţie aniversară, cu imagini de epocă şi obiecte arheologice scoase la lumină în urma campaniilor de cercetare.