Pe ecranul din amfiteatrul campusului universităţii Ovidius sunt proiectate o serie de grafice bizare, cu zeci de cifre, indicatori, dreptunghiuri colorate şi termeni străini. Este situaţia (macro)economică din ultimii 10 ani, greu de cuprins pentru cei neiniţiaţi în finanţe şi politică monetară. Între grafice şi auditoriul format din cadre universitare, bancheri, studenţi şi antreprenori se află însă ministrul Finanţelor Publice (şi primviceguvernatorul băncii centrale), Florin Georgescu. Vorbeşte liber, pentru că reprezintă Guvernul, „şi leafa e mai mică”, însă pe înţelesul tuturor. Încet, graficele ciudate se transformă în imagini explicite ale unui derapaj economic întreţinut cu greşeli grave de guvernare.

DE UNDE AM PLECAT… „Până în 2004 - 2005, nivelul fluxurilor de capital era la înălţimea unui bloc cu patru etaje. Apoi, până în 2009, am trecut direct la zgârie-nori, cu două lifturi. A urmat însă o ajustare puternică şi am ajuns unde ne e locul”, spune Georgescu, explicând de ce am trecut de la „o economie care duduia” la una profund dezechilibrată şi bolnavă. Înaintea crizei, România, ca şi restul regiunii, era un adevărat tărâm al făgăduinţei. În vest, o investiţie aducea un câştig de cel mult 2%, pe termen scurt. Aici, randamentul era de cel puţin 16%; în plus, piaţa inundată în euro a dus şi la o apreciere masivă a leului, astfel că jucătorii câştigau pe două planuri. Nu în ultimul rând, perspectiva intrării în NATO era de-a dreptul apetisantă pentru investitori, căci garanta siguranţa activelor. „Contează însă calitatea, nu cantitatea creşterii. Până în 2004, PIB-ul a fost susţinut de investiţii şi exporturi. Era un avans mic, dar sănătos, sustenabil. După aderarea la UE, lucrurile s-au schimbat, iar focusul s-a mutat pe un consum bazat mai puţin pe salarii adecvate şi mai mult pe credite din resurse străine”, spune ministrul Finanţelor. Consumam mai mult decât produceam, cererea fiind cu circa 15% peste oferta internă. Economia era „supraterţiarizată”, adică era dominată de comercianţi şi prestatori de servicii, a căror contribuţie la PIB era negativă, întrucât toata marfa era importată, bineînţeles, cu tot cu inflaţia aferentă.

...ŞI UNDE AM AJUNS Era atât de bine, încât am renunţat şi la convenţia de atunci cu FMI. Ba chiar, dacă vă vine să credeţi, FMI făcea restructurări şi tăieri de salarii, căci nu mai avea treabă. Toată lumea prospera. Sau cel puţin aşa vroiau unii să credem. Ministrul Florin Georgescu nu crede în coincidenţe. Fundaţia toxică a avansului economic, construită din credite „subprime” (cu buletinul), nu poate fi un simplu accident. Altfel spus, cineva ştia că se va ajunge aici, dar nu a zis nimic. De ce? Un răspuns excelent l-a oferit, în 2008, secretarul Trezoreriei SUA, Henry Paulson: „Câştigam prea mult”. „Între 2005 şi 2008, creşterea României a fost de 3,1 ori mai puţin eficientă decât cea din 2001 - 2004. La fiecare 1.000 euro împrumutaţi de stat, la PIB se adăugau doar 8.500 euro, faţă de peste 26.300 euro în intervalul anterior. În 2008, dezechilibrul era uriaş, deficitele şi inflaţia aflându-se la cote de avarie. Aici ajungi când consumi mai mult decât produci şi te îndatorezi din exterior, de la bănci străine”, spune Georgescu, adăugând că şi fosta guvernare a turnat gaz pe foc, creând un exces de cerere, prin mai multe măsuri prociclice. Tocmai de aceea, după măriri de salarii şi reduceri de taxe, austeritatea impusă de FMI în timpul crizei a durut foarte tare. Din păcate, ajustarea nu s-a făcut echitabil, fiind afectaţi toţi românii, nu doar cei care şi-au luat „plasme cu roaba, de la retaileri” şi bancherii care au dat credite cu ochii închişi. „Practic, s-a făcut liposucţie la slăbănogi, nu doar celor care s-au îngrăşat pe credit”, comentează ministrul Finanţelor, care subliniază că nu aşa se aplică măsurile fiscale - „Nu dai unuia şi tai de la altul. E nevoie de un mix coerent de politici economice şi fiscale, care să ducă la o creştere sănătoasă, fără ca generaţiile viitoare să plătească”, a conchis Georgescu. Ce avem de făcut? În teorie, nimic complicat - să fim prudenţi, să colectăm mai eficient taxele, să reformăm zonele crepusculare ale economiei şi să absorbim fonduri europene (capital cu costuri zero). În practică, mai e mult până departe...

Derapaj: Imposibil

România n-are nicio şansă să derapeze din nou, pentru că nu ne mai dă nimeni bani, spune ministrul Finanţelor, Florin Georgescu. „În plus, avem fişă la spitalul mondial de urgenţă FMI, suntem în echilibru, deşi ar fi fost ideal să ne menţinem singuri pe linia de plutire, precum Polonia”, a comentat Georgescu, precizând că banca centrală nu poate fi singurul actor implicat în resuscitarea ţării. Şi autorităţile au un rol la fel de important, prin politicile fiscale şi economice. Treaba a început deja, explică ministrul: „În cazul fondurilor europene, din 2013, indiferent de guvernare, va exista o singură instituţie care se va ocupa de asta”. Cât priveşte investiţiile, Executivul a oprit mai multe contracte păguboase, pentru care fosta guvernare alocase milioane de lei. Este vorba de acele „proiecte” semnate cu privaţi, care vizau construirea unor obiective absurde (parcuri în păduri, terenuri de fotbal în pantă, săli de sport în sate cu 1.000 locuitori) pe termene şi mai absurde (500 - 600 ani). Georgescu a amintit şi de succesul emisiunii recente de eurobonduri, la o dobândă foarte mică, un semn că lucrurile se îndreaptă în direcţia bună. El admite însă că situaţia macro trebuie să se răsfrângă, în cele din urmă, şi asupra nivelului de trai: „Deocamdată, un semn nu foarte bun este că amaneturile încă au program non-stop”.

„Băncile trebuie să sprijine producţia internă”

Băncile ar trebui să finanţeze agricultura, proiectele de infrastructură, firmele din piaţa energiei (care nu vor da niciodată faliment) şi proiectele cu bani europeni, care au nevoie de cofinanţare, spune ministrul Finanţelor, Florin Georgescu. „Trebuie sprijinită piaţa internă, să vindem roşii vizavi, nu avioane în California. Bancherii au epuizat persoanele fizice, aşa că merg către firme - cele mici sunt periculoase, că nu prezintă garanţii, iar cele mari n-au nevoie de bani, că vin fonduri de la companiile-mamă din străinătate”, spune Georgescu, care le recomandă bancherilor să se aplece mai mult către clienţi, să-i ajute cu consultanţă şi să dea mai multe credite-punte. De cealaltă parte, şi comportamentul contribuabililor ar trebui să se schimbe. Potrivit ministrului, doar 55% dintre firme plătesc TVA 24%, dar şi când TVA era 19%, procentul era similar. În privinţa controalelor, clar e loc de mai bine, „dar nici să punem un inspector la fiecare firmă, că s-ar împrieteni”, comentează Georgescu.