Guvernul Ponta vine, ca Moş Crăciun, cu sacul încărcat de daruri: retrocedarea unei prime tranşe, de 8% din salariile tăiate de Boc; restituirea, în 18 tranşe lunare, a banilor reţinuţi de acelaşi Boc, din pensii ca CAS, calculat însă la toată suma şi nu doar la diferenţa de peste 740 lei; amnistie fiscală pentru funcţionarii care au primit diverse sporuri fanteziste şi despre care Curtea de Conturi a decis că trebuie înapoiate. Toate astea înseamnă bani, iar aceşti bani nu prea există. I s-a dat lui Florin Georgescu (om învăţat cu luatul, nu cu datul) sarcina să-i găsească, pe unde vor fi fost pitiţi de odioasele guvernări precedente. Că toate acestea sunt nişte paliative e mai mult decât evident. Este evident că banii luaţi de la bugetari vor fi înapoiaţi mult mai puţini (între timp a lucrat inflaţia) şi cu ţârâita. Este nedrept iarăşi, ca cei care au dat înapoi banii de sporuri, sau nu i-au primit, să fie pe picior de egalitate cu cei care i-au cheltuit deja. După cum este cel puţin periculos ca o decizie a Curţii de Conturi să fie aruncată la coş cu nonşalanţă, creând un nou motiv de neîncredere în eficienţa şi rolul instituţiei. Şi aşa mai departe...

Acum, în ceasul al 12-lea, se face chiar o mare descoperire: că aceşti bani, daţi înapoi, nu vor vlăgui bugetul ci, din contră, îl vor înviora, graţie taxelor care se vor plăti şi relansării consumului. Rezultă, deci, limpede, că austeritatea a fost degeaba, şi ea n-a făcut decât să adâncească criza! O recunoaşte chiar preşedintele, acelaşi care, cu voce gravă anunţă măsurile de neconceput pentru vreuna dintre ţările civilizate confruntate cu criza. Un mare bancher european spunea chiar că este un miracol că populaţia a primit cu atâta resemnare o măsură atât de injustă şi că nu s-au făcut auzite nici un fel de proteste! Este, probabil, vorba despre spiritul mioritic, de resemnarea care ne caracterizează, combinat cu psihologia patologică a amărâtului care bagă porcul în casă pentru a se simţi mai bine când îl scoate afară.

Guvernul Boc ne-a băgat porcul în casă dintr-un simplu motiv: a fost mai la îndemâna puterii politice să sacrifice populaţia, în loc să găsească soluţii de austeritate în ograda bugetelor neruşinate ale unor ministere şi instituţii. De ce să-şi supere clientela politică când puteau, foarte simplu, să-şi bată joc de amărâţii a căror supărare nu deranja pe nimeni?

Cabinetul Ponta n-are o sarcină deloc uşoară. După ce va trece valul de recunoştinţă, vor veni alte valuri, cărora va fi mai complicat să li se facă faţă...