Acest neologism care vine din limba latină semnifică incendierea propriei persoane, ca o formă teribilă de sinucidere în public, cu un scop demonstrativ. Este un gest extrem, de o violenţă rar întâlnită şi cu consecinţe devastatoare pentru sinucigaş, care nu numai că moare, dar o face în dureri atroce, protestând în acest mod halucinant împotriva unei stări de fapt revoltătoare, de orice fel ar fi ea...

Am început editorialul de faţă mai solemn decât altădată, pentru că limba română nu face politică, ci exprimă doar emoţii sau consternări. O asemenea consternare m-a cuprins şi pe mine la aflarea veştii că un pensionar militar şi-a dat foc în faţa Palatului Cotroceni, după ce, anterior, îi scrisese de două ori preşedintelui ţării, fără să primească nici măcar un răspuns de complezenţă, şi încercase să ia legătura cu ministrul Apărării. Pensionarului cu pricina i se ceruseră bani, la un ghişeu al administraţiei de stat, ca să i se recalculeze CORECT pensia, conform noilor reglementări, după ce suportase o jumătate de an reducerea acestui venit, aşteptând cu disperare finalizarea operaţiunii de recalculare naţională a pensiilor militare, începută de Guvernul Boc în ianuarie trecut. Nu vi se pare halucinant?

Simpla descriere a acestei situaţii, în cuvinte laconice, deşi probabil este cunoscută de toată lumea, la ora când citiţi aceste rânduri, mi se pare mai cutremurătoare decât o mie de editoriale revoltate şi mă tulbură peste măsură. În ce hal am ajuns să trăim, Doamne? În ce hal ne-au adus cei de la Putere?!

Da, limba română nu face politică, exprimă doar emoţii, dar, prin intermediul ei, analfabeţi politici conduc o ţară într-un mod iresponsabil şi aduc un popor întreg la disperare, printr-o politică de genocid social! Ne-a mai rămas altceva în afară de tăcerea consternată sau revolta totală? Credeţi că mai e suficient simplul act al alegerilor democratice? Cum se numeşte, oare, \"orânduirea\" în care trăim?!...