Au trecut foarte mulţi ani de cînd presa scrisă şi audio-vizuală trage semnale de alarmă şi cere în mod imperativ autorităţilor statului să dezvolte o infrastructură obligatorie pentru o ţară europeană, cum se pretinde România. Toate aceste articole şi emisiuni sînt consecinţa mesajelor primite de la mii de oameni simpli, dar şi a faptului că şi noi, ca ziarişti, trăim tot aici. Nu scriem din Luxemburg. Ca o confirmare suplimentară (a cîta?) că actualul preşedinte este rupt complet de realităţile naţionale, o afirmaţie stupefiantă a fost făcută săptămîna trecută. Anume aceea că “autostrăzile (lipsa lor) sînt o falsă problemă, în special în privinţa turismului, pentru că peste 70 la sută din turişti folosesc avionul”. Las deoparte lipsa elementară de gîndire ca om de stat pentru Traian Băsescu. Asta este evidentă pentru toţi cei care trăiesc în ultimii cinci ani pe aici. Domnia sa nu gîndeşte că tot românul are nevoie de autostrăzi. Am să le scot românilor din cap autostrăzile, spunea în 1998 ministrul Transporturilor, întîmplător acelaşi preşedinte de azi. Au trecut 11 ani şi constatăm că acest om politic nu a evoluat niciun milimetru. Ne confruntăm, din partea sa, cu acelaşi anacronism de tip ceauşist. Fostul dictator comunist avea exact aceeaşi idee, că românii nu trebuie să aibă autostrăzi. Nu ştiu dacă Traian Băsescu gîndeşte la fel cu predecesorul său în mod intenţionat, mizînd pe votul unor nostalgici. Sau o face din pură inconştienţă şi incapacitate de a identifica adevăratele nevoi ale României. Pentru că noi sîntem mai nou sistemul ticăloşit, cei care ne permitem să-l criticăm şi să spunem că este o pacoste pentru ţară, iată argumentele statistice. Conform Institutului Naţional de Statistică, în 2008 a existat un număr de aprox. 8,8 milioane de intrări ale străinilor în România, din care 6,9 milioane de intrări s-au realizat cu mijloace de transport rutiere (78 la sută din total), 1,46 milioane intrări s-au realizat cu avionul (16 la sută din total), la care se adaugă cîte 250.000 de intrări cu trenul, respectiv mijloacele de transport navale. Cu alte cuvinte, este exact pe dos. Mistificarea prezidenţială are damful unui spray politic populist. Sau al unei incompetenţe înfricoşătoare, ce trage în jos această ţară de la cel mai înalt nivel. Infrastructura rutieră e principalul domeniu la care ţara noastră este corigentă de peste 20 de ani. Pierdem miliarde de euro pe investiţii şi turism, pe fondul coşmarului rutier. Chiar dacă n-ar face-o, să zicem, pentru străini, amărăştenii de români nu merită autostrăzi? Avem peste 25.000 de morţi şi 70.000 de răniţi grav pe şoselele groazei, numai în ultimii 10 ani. Statistica asta nu-i spune nimic marelui specialist în transporturi, Traian Băsescu? Anul trecut, concernul Mercedes a renunţat să facă o uriaşă investiţie în România din cauza lipsei infrastructurii. Un raport al unei instituţii oficiale europene scrie negru pe alb că ţării noastre îi va trebui peste 150 de ani să recupereze decalajul uriaş al dezvoltării infrastructurii de transport, faţă de vestul Europei. Părem o ţară africană, în care aventura cea mai mare este să te urci la volan sau să mergi la spital. Cînd a venit la putere în 2004, credeam sincer că Traian Băsescu va fi un lider providenţial, înţelegînd adevăratele nevoi ale oamenilor de rînd, dînd un impuls prin impetuozitatea lui proiectelor mari şi atît de necesare acestei ţări: şosele, spitale, turism, agricultură. Toate sînt de fapt nişte mofturi. Ţara e foarte frumoasă aşa cum e, ne-a spus domnul preşedinte. Nu o mai denigraţi. Muriţi în linişte şi pace pe şosele. Îmbolnăviţi-vă cu demnitate, lăsaţi pretenţiile exagerate pentru spitale moderne. Dacă vreţi civilizaţie europeană, luaţi calea Italiei şi a Spaniei, cum au făcut-o deja trei milioane de români. Dacă staţi aici, atunci ciocu’ mic! Nu vă denigraţi ţara şi conducătorii. Nerecunoscătorilor!