Constănțeanul Silviu Martin a traversat Europa pe bicicletă, reușind să încheie una dintre cele mai spectaculoase și dificile curse de anduranţă din ciclismul amator, Transcontinental. Sportivul amator a parcurs aproape 4.000 de kilometri, în doar 17 zile, înfruntând vremea extremă, pericolele de pe șosele și riscurile la care te expune un efort fizic supraomenesc. "A fost mult mai intens şi mai greu decât mă aşteptam, a depăşit tot ce îmi închipuiam", a mărturisit eroul de 34 de ani.

Obișnuit cu plimbările pe două roți pe drumurile din țară și la concursurile de triathlon, Silviu Martin și-a luat inima în dinți și a luat startul la una dintre cele mai spectaculoase și dificile curse de anduranţă din ciclismul amator, Transcontinental. Constănțeanul, de 34 de ani, s-a decis să-și testeze limitele și să parcurgă aproape 4.000 de kilometri pe bicicletă, tranversând de unul singur Europa, fără niciun fel de ajutor din exterior. Înarmat doar cu un GPS primit de la organizatori și un mic cort de o singură persoană, s-a urcat în șa, alături de alți 400 de participanți din toată lumea, conștient că-l așteaptă aventura vieții, un drum plin de obstacole și provocări.

STARTUL CURSEI Startul cursei s-a dat din micuța localitate belgiană Stad Geraardsbergen, unde ciclismul este considerat o religie, iar urcușul pe celebra cățărare “De Muur” i-a adus primele mari emoții. "Oamenii stăteau de o parte şi de alta a drumului, cu făclii în mâini, şi ne-au însoţit cu urale până în vârf. De acolo, fiecare şi-a urmat traseul, iar la prima intersecţie, plutonul s-a risipit în trei direcţii", a povestit Silviu. Primele ore petrecute pe traseu au fost umbrite de decesul unuia dintre participanți, un britanic care a fost lovit de o mașină, ceea ce a pus sub semnul întrebării desfășurarea cursei. S-a mers însă mai departe, la insistențele familiei celui dispărut în tragicul accident. Cu moralul un pic zdruncinat, constănțeanul și-a continuat parcursul și a trăit pe propria piele "caznele" Transcontinentalului. A dormit sub cerul liber, în parcuri, în parcările benzinăriilor, chiar în stații de autobuz, petrecând cele câteva ore de somn în frigul neobișnuit al nopților austriece sau chinuit de atmosfera sufocantă din peninsula italiană. A înfruntat valul de caniculă care a sufocat centrul Europei, a scăpat ca prin urechile acului de furtuni și ploii, a trecut cu greu peste starea de leșin și amețeală provocată de un virus contactat chiar pe pământ românesc și a pierdut aproape 10 kilograme în doar două săptămâni.

LACRIMI DE FINAL Mesajele de încurajare venite din țară și dorința de a merge până la capăt i-au dat forța necesară să pedaleze sute de kilometri pe zi și să bifeze la timp cele patru puncte de control obligatorii, plasate în Germania, Italia, Slovacia și România. "A fost mult mai intens şi mai greu decât mă aşteptam, a depăşit tot ce îmi închipuiam. Faptul că eşti singur, că nu te poţi baza pe ajutorul nimănui, că eşti expus la fel de fel de pericole şi că orice ce greşeală înseamnă abandonul sau mult mai rău reprezintă cea mai dură experienţă. Am avut momentele dificile, m-am rătăcit de multe ori, dar faptul că am reuşit să depăşesc toate obstacolele mi-a dat foarte multă încredere în mine", a mărturisit constănțeanul. A ajuns la final, în localitatea Meteora, din Grecia, după 17 zile, 19 ore şi 2 minute, în care a trecut prin 12 țări, terminând pe locul 120. "Ultima zi a fost şi cea mai emoţionantă. Pentru prima oară am simţit că mă aflu într-un concurs şi nu-mi venea să cred că mai am doar câteva zeci de kilometri până la finish. Am plâns pe drum, ca să nu cedez la final, unde mă aşteptau familia şi prietenii. Mi-a luat câteva zile să mă readaptez la viaţa normală. Pentru mine, nu mai era o cursă, devenise un stil de viaţă şi a trebuit să mă reobişnuiesc cu oamenii, să fiu sociabil, să am un program. Dar, sincer, aş face-o din nou!”, mărturiseşte mândru Silviu.