Coșmarul catastrofelor aviatice a început în 2014 pe 8 martie, când cursa MH370, care făcea legătura între capitalele malaeziană, Kuala Lumpur, şi chineză, Beijing, a pierdut legătura cu turnul de control la scurt timp de la decolare, în timp ce se afla deasupra Mării Chinei de Sud. Radarele militare malaeziene au continuat să urmărească aeronava, care a deviat mult de la traseu. La ultimul contact, aparatul Boeing 777 se afla deasupra Oceanului Indian. Au trecut mai bine de nouă luni şi toate eforturile echipelor internaţionale au fost zadarnice, nefiind găsită nici măcar o urmă de ulei pe luciul apei. 239 de oameni se aflau la bord și au dispărut în neant.

Cinci luni mai târziu, compania Malaysia Airlines avea să primească o altă lovitură. Pe 17 iulie, avionul MH 17, care plecase din Amsterdam şi se îndrepta spre Kuala Lumpur, a fost doborât deasupra estului Ucrainei, cel mai probabil de o rachetă sol-aer trasă din zona controlată de separatişti pro-ruşi. 298 de oameni şi-au pierdut viaţa, majoritatea cetăţeni olandezi. Printre victime s-a aflat însă şi un cetățean canadian de origine română. A urmat o operaţiune dificilă de recuperare a rămăşiţelor, cu atât mai mult cu cât zona era controlată de separatişti, care nu au permis accesul la locul tragediei decât după câteva zile. A fost nevoie de luni de zile pentru ca toate cadavrele să fie recuperate, iar ancheta condusă de Olanda este încă în curs.

13 ANI DE ACTIVITATE FĂRĂ GHINION... Părea imposibil ca o nouă catastrofă să aibă de-a face cu Malaezia, dar imposibilul s-a produs ieri. Un avion al companiei low cost AirAsia a dispărut de pe radare după o oră de la decolare. Aeronava, un Airbus A320-200, avea 162 de oameni la bord, 155 de pasageri şi șapte membri ai echipajului. La bord se aflau 156 de indonezieni, trei sud-coreeni, un francez, un malaezian şi un cetăţean din Singapore. Este vorba despre 138 de pasageri adulţi, 16 copii şi un sugar. Presa locală a relatat că nu a fost emis un cod S.O.S. de la bordul navei. Ulterior, oficialii din cadrul Agenţiei Naţionale de Căutare şi Salvare din Indonezia au anunțat că zborul QZ8501 s-ar fi prăbuşit în apele din jurul insulelor Belitung, informaţie neconfirmată de compania Air Asia. Aeronava a decolat fără probleme de pe aeroportul internațional Juanda din Surabaya, în estul insulei Java, la ora locală 5.20 și ar fi trebuit să aterizeze la Singapore la ora locală 8.30. Cu puţin înainte de dispariţia avionului, pilotul a cerut Centrului de control aerian de la Jakarta să autorizeze o deviere de la planul de zbor, pentru a lua altitudine, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile. În scurt timp, aeronava a dispărut de pe radare, fiind declanșată starea de alertă. După mai bine șapte ore în care forţele aeriene indoneziene au trimis două avioane să efectueze căutări în regiunea la est de Java și la sud-est de Pangkalan Bun, în provincia Kalimantan, nu s-au găsit indicii sau urme care să arate un posibil impact cu apa. În cele din urmă, căutările efectuate au fost suspendate pe timpul nopţii, urmând să fie reluate astăzi dimineaţă. Șansele de a mai găsi posibili supraviețuitori sunt însă minime.

Acesta este primul incident grav înregistrat de AirAsia în cei 13 ani de activitate. Avionul dispărut era operat de AirAsia Indonesia, o filială deținută în proporție de 49% de AirAsia.

Compania malaeziană AirAsia este cel mai mare transportator aerian cu tarife reduse (low cost) din Asia și un client important al constructorului aeronautic european Airbus. Înființată în 1994 la Kuala Lumpur, compania era „muribundă” în anul 2001, când a fost achiziționată de Tony Fernandes, fost director la grupul american Time Warner. În pofida crizei prin care a trecut transportul aerian mondial după atentatele de la 11 septembrie 2001, Tony Fernandes a pariat pe creșterea explozivă a transportului aerian în Asia, ca urmare a apariției unei clase mijlocii avide să călătorească. Motto-ul AirAsia este „Now Everyone Can Fly”, în traducere „Acum toată lumea poate zbura“. În aceste condiții, AirAsia a devenit o companie rentabilă din 2002, iar în 2003 Tony Fernandes a rambursat datoriile de 11 milioane de dolari pe care le-a asumat în momentul preluării companiei.

Între timp, compania AirAsia s-a extins rapid prin crearea de filiale în Asia de Sud-Est și are opt astfel de unități în Thailanda, Indonezia, India și Filipine și deservește aproximativ 120 de destinații din China până în Australia, de la Hong Kong până în India. În schimb, AirAsia a încercat fără succes să intre pe piața din Japonia. După un an de exploatare, AirAsia a decis să pună capăt operațiunilor sale japoneze în luna octombrie 2013. De trei ori mai profitabilă decât compania aeriană națională Malaysia Airlines, lovită în acest an de două catastrofe, AirAsia deține din 2009 titlul anual de cea mai bună companie aeriană low cost din lume, premiu decernat de firma londoneză Skytrax, devansând compania Virgin a miliardarului Richard Branson.

Flota AirAsia este compusă în întregime din avioane Airbus, compania malaeziană fiind unul dintre principalii clienți ai constructorului european. Potrivit cifrelor furnizate de Airbus, la data de 30 noiembrie 2014, AirAsia comandase 475 de aparate și a primit 157 de avioane Airbus. AirAsia X, o filială a AirAsia pentru zboruri pe distanțe lungi, a confirmat, la mijlocul acestei luni, o comandă pentru 55 de avioane Airbus A330 Neo, cu o valoare de catalog de 15 miliarde de dolari. Traficul aerian low cost în Asia s-a triplat în decurs de zece ani, fiind evaluat undeva între 50 și 70 de milioane de pasageri în 2013, adică 20% din traficul aerian regional.