Ministrul Sănătăţii ne anunţă că spitalele vor fi transformate în aziluri pentru bătrâni. Grijuliu cu noi, pentru ca vestea să nu ne dezarmeze total, ministrul recită chestia asta în ungureşte… Într-un fel, măsura poate fi administrată conform cu realitatea. Practic, Guvernul Boc a transformat întreaga noastră ţărişoară într-un azil de bătrâni. Ca să ajungă aici, guvernanţii ne-au îmbătrânit sistematic. Evident, cu măsurile lor tembele. Într-o ţară transformată într-un imens azil de bătrâni, cum lesne se poate înţelege, nimeni nu râde. Am uitat să zâmbim. În curând, maternităţile vor fi şi ele transformate în celule pentru bătrâni. Şi ne mai mirăm de ce stăm prost cu natalitatea! Cu specificul nostru de azil, sunt şi părţi bune. Cei care vin pe lume în această perioadă, mă refer la pruncii patriei, au asigurată bătrâneţea… Faţă de celelalte generaţii, se nasc direct în azil, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, este un mare avantaj. Într-un fel sau altul, povestea azilului se trage de la părinţii lor pesimişti. Cunosc cupluri de tineri care se călăuzesc în viaţă după o singură deviză. Să strângă bani pentru bătrâneţe!! Într-o ţară abandonată de proprii ei conducători, bătrâneţea reprezintă singurul ideal pentru noua şi prăfuita generaţie. Din păcate, cei care vin din urmă se nasc bătrâni. Alţii au îmbătrânit de multă vreme. Ministrul Sănătăţii nu face decât să legitimeze o situaţie dată. Şmecherii aflaţi la putere vor să ne pună direct în papuci, cu fes pe cap, lanternă la purtător şi ploscă. S-a instaurat regimul azilului de bătrâni. Dacă nu aţi înţeles cumva, repet că sănătatea este un moft. Azilul reprezintă staţia terminus a muritorilor de rând. Faţă de spital, repartizarea locatarilor se face după ecuaţia simplă la grămadă. Fiecare cu blidul şi lingura lui. La azil, speranţele celor înghesuiţi în spaţii insalubre sunt stimulate doar de dimensiunile marmidei cu ciorbă chioară. Dacă moare cineva subit, nu răspunde nimeni. Cu ajutorul coaliţiei păturilor prinse cap la cap, după un vechi model tradiţional, defunctul este dus la groapa cu furnici. Azilul de bătrâni nu are nevoie de cadre competente, blânde şi răbdătoare cu pacienţii. De aceea, în unele locuri, seamănă profund cu un batalion disciplinar. În Romania, spitalele sunt evacuate ca după bombardament. Unii, scârbiţi de atâta aşteptare, mor în uşă, fără să mai afle vreodată că spitalul s-a transformat în azil. Ministrul ne explică jovial că moartea lor nu are nicio legătură cu desfiinţarea spitalelor… Azilul este un bun detergent. Când e vorba de răspundere, guvernanţii se spală pe mâini cu săpunul de la azil. Care, la nevoie, te scapă şi de mătreaţă… Tinerii patriei sunt invitaţi să ocupe poziţii strategice în azil. În curând, vor îmbătrâni şi ei de atâta aşteptare. Oricum, s-au săturat de promisiunile celor care lenevesc în jilţurile Puterii. Ţara este un imens azil plin de mucegai. În curând, vom aştepta încolonaţi porţia de ceai cu bromură. La ce bun să mai naştem alţii!