Absolut toată lumea ştie ce este acela “bacşiş”. Absolut toată lumea a dat bacşiş sau a luat, în funcţie de ce parte a tejghelei sprijină. Şi absolut toată lumea este de acord că bacşişul este indispensabil vieţii sociale, aşa cum o ştim noi. Bacşişul este un soi de premium din jocurile online, care îmbunătăţeşte toate serviciile şi unge toate rotiţele pentru a face mecanismele să meargă: face ca ospătarii să alerge mai repede, mâncarea să vină mai caldă, ochii vânzătoarelor să zâmbească mai dulce, ce mai, bacşişul este raţiunea de a trăi a unei zile comerciale. “Mica atenţie” a avut însă de suferit odată cu apariţia cardurilor, aceste bucăţele de plastic fară suflet şi cu bani ficşi. Acum, de când cu cardurile, treaba cu bacşişul a devenit un pic mai complicată. Când clientul scoate cardul, putem simţi cum sprâncenele tuturor vânzătorilor, ospătarilor, barmanilor, recepţionerilor din întreaga ţară se încruntă şi putem auzi oftatul “S-a dus bacşişul”… Ei bine, potrivit celei mai recente propuneri a Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT), bacşişul ar putea fi legalizat, răpind astfel toate aceste mici plăceri ale vieţii şi micşorând sau majorând (şi aici depinde de ce parte a tejghelei te sprijini - n.r.) salariul pe care angajaţii din industria hotelieră îl strecoară în buzunare în fiecare lună. Astfel, ANAT a propus Ministerului Finanţelor tipărirea bacşişului pe nota de plată din restaurante, iniţiativă agreată de o parte dintre proprietarii localurilor, care cred că vor avea un control mai bun asupra veniturilor restaurantului, şi respinsă de alţii, pe motiv că se va încărca factura clientului.

PRO LEGALIZARE Potrivit preşedintelui ANAT, Corina Martin, \"ANAT şi Federaţia Asociaţiilor Patronatelor din Turism FAPT cer Ministerului Finanţelor legalizarea bacşişului în restaurante. Asta înseamnă că scot la alb şi bacşişul chelnerului, care astfel va fi declarat şi fiscalizat\". Mai mult, explică preşedintele ANAT, restaurantele îşi vor stabili nivelul \"atenţiei\" plătite chelnerilor, care trebuie să fie undeva peste 10%, şi astfel statul va colecta mai multe taxe şi impozite. \"Multe restaurante vor renunţa să mai plătească la negru chelnerii. Ţinând la negru bacşişul, această poveste nu ajută nimănui\", a afirmat ea, adăugând că, în mai multe ţări, printre care şi SUA, bacşişul în restaurante este legalizat şi fiscalizat.

CONTRA LEGALIZARE Unii reprezentanţi ai industriei alimentare nu sunt însă de acord cu propunerea ANAT şi cred că o asemenea măsură ar avea consecinţe negative asupra consumului. \"Nu cred că este o soluţie bună, pentru că se încarcă nota de plată a clientului. Este neplăcut pentru client să-l obligi să lase ceva în plus. Nu toţi clienţii lasă bacşiş\", a spus Cătălin Mahu, proprietarul lanţului de restaurante La Mama. Pe de altă parte însă, acelaşi proprietar crede că o astfel de reglementare ar avea un efect pozitiv asupra salariilor angajaţilor, care ar urma să crească. \"Pe cealaltă parte, ai o încasare cu 10% mai mare, pe care o dai direct în salarii, deci costurile angajatorului cu salariile devin mai mici. Cred, însă, că sunt multe alte lucruri care pot fi făcute pentru scoaterea banilor negri la suprafaţă\", a afirmat Mahu.

În loc de concluzie: Poate că mitul bacşişului va fi supus fiscalizării şi, în felul acesta, demitizat în industria hotelieră şi alimentară, dar nu vă temeţi: nu veţi avea timp să deveniţi nostalgici, căci bacşişul face parte din mediul social înconjurător precum aerul şi ne rămân multe alte rotiţe ale societăţii care trebuie… unse.

Şi, dacă tot am pornit pe panta fiscalizării şi legalizării, şi Mohammad Murad, preşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR), crede că sunt variante mai bune prin care să crească încasările bugetare şi ne trasează “the bigger picture”: \"Înainte să fiscalizăm bacşişul, ar trebui să încercăm să fiscalizăm toate ţigările şi petrolul care intră în ţară. Ar trebui mai întâi să ajutăm economia să meargă atât de bine încât restaurantele să aibă vânzări şi abia apoi să punem bacşişul chelnerilor pe nota de plată\". În acelaşi ton se înscrie şi declaraţia lui Simion Alb, directorul Biroului de promovare turistică a României în SUA şi Canada: \"Mă îndoiesc că oferirea unei compensaţii suplimentarea pentru chelneri reprezintă o ilegalitate. “Legalizând” bacşişul, riscăm să dăm un semnal greşit că acesta este un drept, şi nu o recompensă, care nu este garantată nici măcar de oferirea unui serviciu excepţional. Şi nici măcar nu am reduce fluctuaţia personalului din turism\". El a adăugat că în cultura multor turişti străini care vizitează România (austrieci, germani, scandinavi, francezi sau japonezi), bacşişul nu este o noţiune comună şi nici respectată. \"Reglementarea activităţilor de hotelărie, alimentaţie publică şi transport pentru turişti este oricum, în opinia mea, excesivă, şi nu stimulează nici creşterea calităţii serviciilor, nici investiţiile. În SUA şi Canada oferirea unei compensaţii suplimentare este foarte comună, însă bacşişul nu este legalizat, ci doar reglementat. Angajatorul poate să plăteasca personalului care primeşte bacşiş un salariu inferior salariului minim federal, iar salariaţii care primesc bacşiş au obligaţia să plătească taxe pentru veniturile suplimentare din bacşiş\", a mai spus Alb.

O altă voce ce se ridică contra legalizării este cea a lui Radu Enache, preşedintele Federaţiei Industriei Hoteliere din România (FIHR), care se opune categoric introducerii bacşişului pe nota de plată. \"Dacă îl legalizează, îl şi impozitează şi, în loc să ia 10 lei chelnerul, va lua doar 5 lei. Această măsură ar lovi rău de tot în angajaţi şi nu suntem de acord cu ea\", explică el.

DIN NOU PRO, CU ARGUMENTE… \"Eu sunt de acord. Printr-o astfel de măsură s-ar monitoriza toţi banii care se încasează. Acum, ospătarii bagă în buzunar bani nedeclaraţi. În cluburi, la ce bani se câştigă bacşiş la mese, ospatarii ar lucra şi gratis. La un club, un ospătar câştigă un milion de la o masă, şi dacă are cinci mese ia cinci milioane pe seară\", a afirmat Dan Măluşel, proprietarul a două cluburi, două restaurante şi un hotel. El spune că dacă bacşişul ar fi declarat, angajaţii de la bucătărie ar câştiga şi ei, pentru că ei fac munca cea mai grea, nu chelnerul, care doar duce mâncarea de la bucătărie la masă. \"Şi eu, ca proprietar de restaurante, sunt supărat pentru că plătesc o mie de taxe şi cineva din jurul meu ia bani pentru care nu plăteşte niciun impozit\", a adăugat Măluşel.

De asemenea, directorul hotelului Ramada-Majestic din Bucureşti, Mihai Acatrinei, spune că înainte de 1990, un chelner la un restaurant din centrul Capitalei avea un salariu care depăşea cu puţin 1.000 de lei, dar mai câştiga 5-6.000 de lei din bacşişul (remiză) de 10%, care era inclus pe nota de plată. \"Ar fi o măsură bună să se stabilească şi acum un nivel de 10%, iar din el să fie plătiţi chelnerii. Aşa, şi aceştia ar fi cointeresaţi\", a afirmat el. Potrivit lui Acatrinei, nivelul bacşişului din restaurante a scăzut \"dramatic\" în ultimii ani, în primul rând din cauza reducerii cu 60-70% a vânzărilor, dar şi a faptului că cei care încă mai mănâncă în oraş le lasă chelnerilor mai puţini bani.