Politica deficitară dusă de guvernanţi în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ din România începe să-şi arate efectele: cel mai mic procent de promovare la examenele naţionale de bacalaureat, titularizare şi suplinire. Nici nu este de mirare în condiţiile în care, ca urmare a reformei marca Funeriu, profesorii bine pregătiţi au plecat de la catedre (în cazul în care nu au fost daţi afară ca urmare a disponibilizărilor masive), iar cei rămaşi fie nu sunt foarte bine pregătiţi, fie nu-şi mai dau interesul, fiind nevoiţi să supravieţuiască din salarii de mizerie. În loc să găsească şi să înlăture motivele pentru care Educaţia din România a ajuns în această situaţie, să „taie răul de la rădăcină”, ministrul de resort preferă să cosmetizeze sistemul, „tăind” câteva capete pentru a demonstra că reforma sa este benefică. Demnitarul a anunţat că, la sesiunea din toamnă a Bac-ului, nivelul de exigenţă va fi la fel ca în prima sesiune, ameninţând că vor trece examenul doar cei care au învăţat. „Cei care au învăţat vor lua bacalaureatul, cei care nu, nu vor lua”, a spus ministrul Educaţiei. Pentru a fi exigent şi a arunca responsabilitatea notelor mici de la Bacalaureat exclusiv pe umerii elevilor, părinţilor şi profesorilor, Funeriu ar fi trebuit, întâi de toate, să ofere celor implicaţi un act educaţional de calitate. Mai exact, elevii nu ar trebui să tremure de frig iarna în clase şi să lipsească de la şcoală când este vreme rea pentru că sunt drumurile blocate de nămeţi sau inundaţii, să parcurgă zeci de kilometri pe jos până la cea mai apropiată unitate de învăţământ, să aibă la clasă profesori cu salarii de mizerie, tentaţi să ia bani de la ei pentru a le oferi o notă mai mare pentru că salariul nu le ajunge, să fie nevoiţi să apeleze la meditaţii pentru a ajunge la nivelul la care ar fi trebuit să fie în urma orelor de curs. În aceste condiţii, să ceri performanţă de la elevul român este echivalent cu a stropi un pom pe frunze cu soluţie contra omizilor în timp ce rădăcinile putrezesc.