Cel puţin 50 de persoane au fost ucise şi 150 rănite, ieri, într-un atentat sinucigaş împotriva unui centru de recrutare al poliţiei din Tikrit, la 160 de kilometri nord de Bagdad, potrivit unui bilanţ anunţat de poliţie. Un kamikaze şi-a detonat centura cu explozibili în faţa unui centru de recrutare al poliţiei, în centrul oraşului Tikrit, la ora 10.15. Acesta este atacul cel mai sângeros din Irak după data de 31 octombrie, când un comando înarmat a luat cu asalt, în timpul unei slujbe, catedrala catolică de rit siriac din Bagdad, provocând moartea a 53 de persoane. Potrivit martorilor, recruţii începuseră să se adune de la primele ore ale dimineţii în faţa centrului, sperând să se angajeze în poliţie. Violenţele păreau să se reducă în Irak, odată cu încheierea în noiembrie 2010 a unui acord de împărţire a puterilor între principalele mişcări politice irakiene.

Între timp, s-a stabilit că fostul premier britanic Tony Blair a ignorat recomandarea juridică a procurorului general, atunci când a susţinut că Irakul poate fi atacat fără a avea în prealabil acordul ONU. În urmă cu un an, lordul Goldsmith a prezentat probe în ancheta privind războiul împotriva lui Saddam Hussein. El a fost solicitat atunci să furnizeze o declaraţie scrisă, care a fost publicată ieri. La 14 ianuarie 2003, procurorul general i-a spus lui Blair că rezoluţia 1441 a Consiliului de Securitate al ONU nu este suficientă pentru a justifica forţa împotriva Irakului. Însă a doua zi, premierul a afirmat în faţa Camerei Comunelor că existau circumstanţe în care o a doua rezoluţie care să sprijine în mod explicit acţiunea militară nu era necesară. Întrebat dacă afirmaţia lui Blair era compatibilă cu recomandarea primită, fostul procuror general a scris: ”Nu. Nu mă simţeam confortabil cu ea. Am înţeles complet nevoia de a face declaraţii publice care să îl asigure pe Saddam Hussein de fermitatea noastră. Era mai posibil că va coopera dacă el ar fi crezut că exista probabilitatea reală a unui conflict. Grija mea era să nu ne blocăm în declaraţiile publice făcute şi să creăm o situaţie care ar fi trebuit apoi dezvăluită”. Doar la 7 martie 2003, cu mai puţin de două săptămâni înainte de ofensiva împotriva Irakului, procurorul general i-a prezentat lui Blair recomandarea potrivit căreia se poate susţine rezonabil că un atac ar putea fi lansat fără aprobarea Consiliului de Securitate. Blair a subliniat în timpul anchetei că Marea Britanie nu ar fi atacat Irakul, dacă procurorul general ar fi afirmat că această acţiune este ilegală.