Nou-născuţii de sex masculin continuă să aibă mai puţine şanse de supravieţuire decît fetele, o diferenţă care explică parţial de ce femeile au o mai mare speranţă de viaţă. O echipă internaţională de cercetători a analizat statisticile din 15 ţări dezvoltate, de pe trei continente şi a descoperit că diferenţa între sexe în termenii mortalităţii infantile a atins cel mai înalt nivel (30%) în anii \'70. Diferenţa s-a redus în cursul ultimelor decenii datorită progreselor medicale din domeniul operaţiei cezariene şi generalizării unităţilor de terapie intensivă pentru bebeluşii născuţi prematur.

Băieţii au cu 60% mai multe probabilităţi de a se naşte prematur şi de a suferi de probleme de sănătate asociate, precum sindromul de detresă respiratorie faţă de fete. Băieţii prezintă, de asemenea, mai multe riscuri de rănire şi mortalitate în timpul naşterii din cauza faptului că, de obicei, corpul şi mai ales capul lor sînt mai mari. Multiplicarea unităţilor de terapie intensivă în ţările dezvoltate a contribuit la creşterea ratei de supravieţuire a bebeluşilor de sex masculin născuţi prematur, băieţii fiind mai vulnerabili decît fetele indiferent de greutatea de la naştere. Din anii \'70, numărul naşterilor prin cezariană a crescut de la 5% la, în medie, 20%. Operaţiile cezariene sînt cu 20% mai frecvente în cazul băieţilor decît în cazul fetelor. Statisticile analizate provin din ţări precum Suedia, Franţa, Marea Britanie, Norvegia, Italia, SUA, Spania, Australia, Canada şi Japonia.

Nici la vîrsta maturităţii, reprezentanţii sexului tare nu sînt scutiţi de probleme de sănătate. Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani, bărbaţii prezintă riscul de a moşteni genetic hipertensiunea arterială dacă părinţii lor suferă de această boală. Hipertensiunea arterială, o maladie care numai în Marea Britanie afectează 16 milioane de persoane, contribuie la apariţia maladiilor cardiace, a accidentelor cerebrale şi a insuficienţei renale. Boala este asociată cu obezitatea, diabetul şi creşterea nivelului de colesterol.

La studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins din Maryland, au participat 1.160 de bărbaţi, care au completat chestionare privind starea lor de sănătate pe cînd erau studenţi, în 1947. În următorii 54 de ani, voluntarii au oferit anual informaţii despre tensiunea arterială. Cei care au dezvoltat boala au dat informaţii despre diagnostic şi tratament, al lor şi al părinţilor. La începutul studiului, 264 dintre voluntari (23%) au raportat că cel puţin unul dintre părinţi suferea de hipertensiune arterială. Ambii părinţi a 20 dintre aceştia sufereau de această boală. În următoarele decade, au fost înregistrate 583 de noi cazuri, astfel încît cel puţin unul dintre părinţii a 60% dintre voluntari sufereau de hipertensiune arterială. Ambii părinţi a 14% dintre participanţii la studiu dezvoltaseră boala. Cercetătorii au descoperit că dacă ambii părinţi suferă de hipertensiune arterială, dezvoltînd boala pînă la vîrsta de 55 de ani, bărbaţii prezintă de pînă la 20 de ori mai multe riscuri de a dezvolta boala pînă la împlinirea vîrstei de 35 de ani. Descoperirile subliniază importanţa prevenirii bolii şi a monitorizării tensiunii arteriale în cazul bărbaţilor cu risc crescut de a se îmbolnăvi. Experţii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii indică faptul că valorile normale ale tensiunii trebuie să nu depăşească 14/9 milimetri coloană de mercur (mm Hg), pînă la vîrsta de 60 de ani.