A înţărcat bălaia preşedintelui. Fardată la culmea culmilor, bălaia obişnuia să dea tonul manifestărilor de “dragoste neţărmurită faţă de conducătorul iubit”, ţinând isonul celor antrenaţi în emiterea de urale prelungite şi ropote de aplauze. La Iaşi, însă, a înţărcat bălaia preşedintelui! Altădată, cu prilejul unor urale prelungite, toată lumea se îngrămădea să atingă bălaia cu noroace, dedicându-i ode într-un picior. Alţi simpatizanţi o confundau cu pomul lăudat, căţărându-se până în vârful coarnelor de serviciu. Din acelaşi motiv, confuzie din eroare cu pomul lăudat, reprezentanţii tinerei generaţii scuturau bălaia până la prăsele. Ieri, la Iaşi, au luat-o cu “huo”! La fel au procedat şi diverse alte categorii sociale, care, până mai ieri, recunoşteau că l-au votat în reluare pe domnul prezident. Bălaia prezidenţială, reprezentată de pletele în vânt, a fost huiduită la scenă deschisă, inclusiv pe perioada intonării imnului de stat, ceea ce nu s-a mai pomenit! Cu câteva zile în urmă, bălaia preşedintelui se răstea la cadrele militare ieşite la pensie. Vădit ofuscată de cererile celor care s-au trezit cu pensiile tăiate până la os, bălaia s-a lansat în miştouri de prost gust şi gesturi de aceeaşi factură. Pe fondul unei iritări totale, a aplicat câteva “vârtejuri” unor capete plecate, trecând apoi la scatoalce. Pe tema rezerviştilor oropsiţi, bălaia ne-a bombardat cu tot felul de apropouri otrăvite, cu trimiteri insinuante la statutul de trântori sau profitori. Ieri, însă, la Iaşi, bălaia a fost redusă la tăcere. Cu siguranţă, dacă s-ar fi înfipt în mulţime, s-ar fi găsit câţiva doritori să o scarmene bine pe spate. Pierderea popularităţii îi provoacă migrene. În epoca sa de glorie, bălaia preşedintelui era abonată la toate băile de mulţime. Cu acest prilej, făcea tot felul de şpagaturi, piruete şi figuri. Când dansa ţigăneşte, lovind pământul cu palma, când mima tangoul de demult. Ieri, la Iaşi, bălaia a redescoperit o parte din filozofia proverbului care atestă faptul că, în anumite condiţii, fuga este sănătoasă. Nu s-a ajuns chiar până aici, pentru că românii sunt buni şi iertători. La Iaşi, reprezentanţii Puterii au înţărcat bălaia. Din cauza traiului amar, localnicii au ieşit în stradă ca să protesteze şi nu să defileze… Le-a ajuns şi lor, după cum spuneam, cuţitul la os! Până să fie înţărcată de masele largi populare, bălaia prezidenţială a terfelit pe toată lumea, reprezentând cele mai asuprite categorii sociale. Bietele cadre didactice! Bieţii militari! Criza sufoca ţara şi bălaia juca sârba în căruţă, generând noi surse de risipă naţională. Pentru necunoscători, precizez că sârba în căruţă se bazează pe sistemul autohton, unicat în felul său, conform căruia doi încarcă şi trei descarcă. Imaginea acestui sistem este mai mult decât înşelătoare. Dacă priveşti de la distanţă, eşti tentat să crezi că s-au deschis noi şantiere în ţară. Aiurea. Bălaia prezidenţială ne-a înglodat în datorii până la adânci bătrâneţi. Într-un fel, îi convine că a fost înţărcată. În curând, iese la pensie. Noi rămânem să plătim.