Fostul judecător-vedetă al luptei anticorupţie din Spania, Baltasar Garzon, în vârstă de 56 de ani, nu mai are dreptul de a profesa timp de 11 ani, după ce a fost găsit vinovat într-un dosar legat de interceptarea ilegală a conversaţiilor unor avocaţi. Decizia Curţii Supreme este definitivă, iar judecătorul nu mai poate face apel. Practic, spun comentatorii, carierea sa ca judecător ia sfârşit.

Baltasar Garzon şi-a căpătat o reputaţie internaţională mai ales după ce a reuşit să obţină arestarea, la Londra, a fostului lider chilian Augusto Pinochet. Acesta se confruntă şi cu alte două capete de acuzare, între care excesul de autoritate în investigarea unor fapte datând din epoca lui Franco. Cazul judecătorului Garzon a polarizat societatea spaniolă. Susţinătorii săi susţin că dosarele care i-au fost întocmite sunt motivate politic. Simpatizanţii au luat parte la demonstraţii în faţa tribunalului pe durata procesului. Şi totuşi, nu dosarul interceptărilor a stârnit cele mai multe polemici în Spania, ci cel de-al doilea său proces, care analizează tentativele sale de a investiga presupuse crime comise în timpul dictaturii lui Francisco Franco. Verdictul va fi mult mai controversat şi va avea implicaţii mai mari pentru ţară, indiferent de rezultat. Mulţi susţinători afirmă că aceste două procese, plus un al treilea care se conturează, nu sunt altceva decât o vendeta a dreptei politice împotriva unui judecător care este considerat de stânga spaniolă drept campion al drepturilor omului şi al justiţiei.

Pe cât de mult este iubit de unii, în special de rudele oamenilor care au dispărut în timpul regimului lui Franco, pe atât este de urât judecătorul Garzon de cei care simt că este un judecător motivat politic, care caută controversa şi lumina reflectoarelor. Decizia judecătorului din 2008 de a investiga dispariţia a zeci de mii de oameni în timpul erei Franco, ordonând chiar excavarea unor gropi comune, a provocat critici şi furie. Investigaţia decisă de Garzon ar fi încălcat, pe de altă parte, o amnistie dată pentru crimele comise în timpul regimului generalului Franco. Judecătorul Garzon a argumentat că nicio amnistie nu poate exonera crime împotriva umanităţii. Procesul în acest caz s-a încheiat miercuri, dar verdictul va fi dat probabil peste câteva săptămâni.

Cazul în care a fost condamnat joi este legat de interceptarea unor convorbiri între deţinuţi şi avocaţii lor, ordonate de Garzon în 2009. Deţinuţii erau acuzaţi că i-au plătit pe politicieni pentru a obţine contracte guvernamentale. Potrivit legii spaniole, interceptările sunt permise numai în mod expres, pentru suspiciuni de terorism, în alte cazuri legalitatea folosirii acestei metode fiind mai vagă. Decizia celor şapte judecători ai Curţii Supreme, luată cu unanimitate de voturi, impune pierderea definitivă a slujbei şi a onorurilor pe care le are Garzon ca judecător al Curţii Naţionale din Spania. Fostul magistrat riscă şi un al treilea proces, pentru că ar fi închis o investigaţie privitoare la conducerea celei mai mari bănci spaniole, Santader, după ce o deplasare i-ar fi fost sponsorizată de bancă. Deocamdată, data pentru acest proces nu a fost stabilită.