Se duce de râpă lumea asta, dacă un titan precum Goldman Sachs, o bancă pe trotuarul căreia nu aveai voie să stai decât dacă aveai cel puțin 50 milioane dolari, deschide ușa - cităm - partenerilor mai puțini prosperi. Mai exact, banca ar urma să aleagă parteneri și din rândul firmelor mai mici de brokeraj și fondurilor de investiții din al doilea eșalon. Să fim înțeleși - un nou partener „sărac“ al Goldman Sachs este probabil de 1.000 de ori mai mare decât cel mai tare fond de investiții din România. Cum s-a ajuns aici? Se pare că unii dintre clienții Goldman Sachs sunt atât de „amărâți“ încât au scăzut sub plafonul minim impus la deschiderea unui cont tipic de economii (50 milioane dolari), iar banca vrea să îi împrumute, ca să nu renunțe la ei. Desigur, când te cheamă Goldman Sachs, nu dai bani de la tine, ci deschizi ușa micilor fonduri de investiții. Ei dau banii și tot ei se bucură, pentru că-și pot trece pe cartea de vizită „Partener oficial Goldman Sachs“. Toată lumea câștigă. Strategia este cel puțin neobișnuită pentru Wall Street, pentru că cei mai mulți bancheri își creditează pur și simplu propriii clienți. Profiturile din businessul tradițional sunt în scădere, însă, motiv pentru care bancherii caută soluții alternative. În România, ar băga clauze abuzive în contracte și ar duce bonificațiile la depozite în teritoriu negativ. De fapt, nu ar face, chiar fac asta. În America, însă, „rechinii“ nu lucrează chiar atât de evident și, în lipsa unei piețe de destabilizat (căci toate sunt deja cam șubrede) și a unei țări de falimentat (că toate-s praf), pur și simplu ajungi să faci lucruri d-astea... inedite - să ceri bani de la alții.