EXEMPLE NEGATIVE Băncile au băgat sub preş dosarele cu probleme şi au acordat prea multe prelungiri pentru credite, astfel că în prezent există companii mijlocii şi mari care nu mai rezistă în piaţă şi riscă să dea faliment, consideră preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), Arin Stănescu. „Am ajuns la un nivel de 17% al creditelor neperformante. Firmele nu mai rezistă, deoarece criza nu a vrut să ne asculte rugămintea şi nu s-a terminat. Poţi să rezişti, mai rezişti, încerci să rezişti, dar până la urmă te ajunge criza. Avem două grupuri mari, Hidroelectrica şi Oltchim, care au intrat în insolvenţă şi stăm şi ne uităm şi ne dăm perfect seama că asta trebuia să înceapă acum multă vreme”, a declarat ieri Stănescu, la conferinţa „De la insolvenţă la restructurare - Cum poţi reveni în piaţă cu ajutorul reorganizării judiciare”, organizată de Ziarul Financiar. În opinia sa, lipsa de exemple pozitive de reorganizare în sectorul de stat este şi cauza numărului mare de proceduri de faliment: „93 - 94% sunt proceduri de faliment. În 2011, am avut 1.500 de dosare de reorganizare, dintr-un total de 26.000 de insolvenţe”. Întrebat câte firme ar trebui să fie în incapacitate de plată, preşedintele UNPIR a spus că doar banca centrală poate să răspundă: „BNR ştie cel mai bine situaţia reală a economiei. Tot ce nu s-a putut salva pentru că s-a prelungit criza va intra în insolvenţă. Nu a fost niciun servicu pentru unele firme că li s-a amânat intrarea în insolvenţă”. În prezent, pe rolul instanţelor există circa 35.000 de dosare de insolvenţă, iar perioada medie de închidere a procedurilor este de nouă luni, în peste 70% dintre cazuri.

BANCA, SINGURUL SPRIJIN AL FALIMENTARILOR Pe de altă parte, oficialul ZRP Insolvency Elena Cosma, prezent la acelaşi eveniment, a spus că băncile sunt principalii finanţatori ai companiilor aflate în reorganizare şi că acţionarii şi/sau practicienii în insolvenţă investesc în prea puţine cazuri ca să sprijine continuarea activităţii firmelor aflate în dificultate. „De regulă, băncile comerciale ajută prin credite suplimentare, dar cu volume foarte mici (prelungiri sau reeşalonări). Au fost şi cazuri în care acţionarii şi-au susţinut compania, dar mai puţine”. ZRP Insolvency, spre exemplu, care administrează cazul producătorului de lactate Tnuva, a avansat recent 260.000 euro pentru hrana vacilor dintr-o fermă, recuperându-şi ulterior o parte din bani, după vânzarea unităţii. „Posibilitatea de a vinde bunurile unei societăţi insolvente dar active este mult mai mare decât cea de a valorifica patrimoniul unei firme nefuncţionale şi falimentare”, a conchis Cosma. UNIPR va lansa, la 20 martie, un portal care va centraliza toate informaţiile despre activele scoase la vânzare de administratorii judiciari ai firmelor româneşti aflate în reorganizare sau faliment, pentru a atrage mai uşor investitori locali şi străini.