Elveţia, săraca ţară bogată... să dea Domnul, Allah, extratereştrii şi sfârşitul lumii care n-o să vină să ajungem şi noi, în vreo 30 - 40 de ani, să avem problemele lor. În urmă cu un an, exportatorii elveţieni se dădeau de ceasul morţii că francul creştea în faţa euro mai ceva ca Făt-Frumos în faţa logicii, aşa că Banca Centrală a Elveţiei lua măsuri de depreciere şi fixa cursul la 1,2 unităţi/euro. Din nefericire pentru ei, o treime din banii retraşi din băncile din Grecia, Spania, Portugalia şi restul statelor împotmolite în criza datoriilor suverane a ajuns în conturile „swiss-made”, aşa că presiunea din piaţă este tot mai mare. Nu ca la noi, unde bancherii şi speculatori sunt ţinuţi pe uscat de BNR, ci exact invers. Băncile elveţiene au prea multă lichiditate aşa că, din 10 decembrie, vor începe să ofere dobânzi negative la depozitele interbancare (!!!) E de înţeles - la finele trimestrului trei, depozitele constituite în băncile elveţiene depăşeau cu 23% valoarea creditelor. Culmea, analiştii apreciază că nici această măsură neconvenţională nu va diminua interesul pentru franc, o pierdere limitată urmând să fie preferată de orice investitor serios în locul devalorizării nelimitate la care este suspusă moneda unică europeană. Măsura va fi aplicată, în primă fază, de două bănci, Credite Suisse şi UBS. Culmea, dobânda negativă nu este o premieră, fiind introdusă de două ori în trecut, de către autorităţile elveţiene. Alte măsuri luate împotriva creşterii francului sunt vânzarea de aur din rezerva de stat, accelerarea inflaţiei şi limitarea fluxurilor de capital din străinătate, prin introducerea de taxe. Între timp, mai la est, inflaţia scade pe fondul consumului muribund (avem o mică inflamare, ce-i drept, din cauza secetei, dar totul e temporar), iar investitorii fug de circul fără pâine (probabil tot în Elveţia)...