Băncile vor fi obligate să reducă drastic dobînzile înalte acordate la conturile de economii cu scadenţă de pînă la o lună, după ce Banca Naţională a României (BNR) a schimbat modul de calcul al ratei de lichiditate pe această maturitate şi forţează instituţiile de credit să limiteze resursele atrase la vedere. În prezent, rata de lichiditate se calculează ca raport între lichiditatea efectivă, respectiv activele în funcţie de banda de scadenţă, şi lichiditatea necesară la valoarea nominală actuală ajustată cu soldul mediu al depozitelor pe fiecare bandă de scadenţă de pe ultimele şase luni înainte de raportare. Norma stabileşte că raportul trebuie să fie supraunitar. Potrivit normei BNR, publicată miercuri, 8 iulie a.c., în Monitorul Oficial, rata lichidităţii pentru prima bandă de scadenţă se va stabili ca raport între lichiditatea efectivă, adică activele cu scadenţă mai mică de 30 de zile, şi lichiditatea necesară la valoarea contabilă, adică totalul pasivelor la vedere. Astfel, lichiditatea necesară nu se va mai ajusta cu media conturilor la vedere pe ultimele şase luni, ci se va utiliza valoarea nominală a acesteia. Practic, băncile trebuie să aibă acoperite prin active cu lichiditate imediată toate resursele atrase la vedere, fără a se mai ţine cont de stabilitatea acestor resurse în ultimele şase luni înainte de raportare. Nerespectarea condiţiilor nu va fi sancţionată înainte de 1 spetembrie, astfel că băncile vor avea la dispoziţie o lună şi jumătate pentru a face ajustările necesare. Băncile comerciale au utilizat conturile curente pentru a atrage resurse de la clientelă pe maturităţi mai lungi, oferind dobînzi condiţionate, în principal de suma din sold, similare celor de la depozitele la termen. Primele astfel de produse au apărut ca răspuns la introducerea impozitului de 16% pe cîştigul din dobînzile la depozite, care nu se aplică şi pentru dobînzile la conturile la vedere. BNR cere ca rata lichidităţii să fie peste 1, ceea ce înseamnă că aceeaşi valoare a activelor se va împărţi la o sumă mai mare, neajustată, pentru prima bandă de scadenţă, iar indicatorul va scădea sub limita impusă de reglementări. Adică băncile va trebui să-şi reducă resursele atrase la vedere, respectiv să le transforme în depozite la termen, care vor ieşi din prima bandă de scadenţă, pentru a îndeplini cerinţele băncii centrale privind rata lichidităţii pe această maturitate.