Se spune că Întreprinderile Mici şi Mijlocii (IMM) sunt coloana vertebrală a unei economii. În România, de exemplu, sunt circa 500.000 de IMM-uri, care reprezintă 99,7% din totalul companiilor existente şi contribuie cu 65% în Produsul Intern Brut (PIB) naţional. Preşedintele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, Aurel Şaramet, spune că, în ciuda contribuţiei substanţiale la PIB, sectorul IMM-urilor nu este deloc protejat sau ajutat. Foarte puţine IMM-uri apelează la credite bancare atunci când au nevoie. De ce? Preşedintele Raiffeisen Bank, Steven van Groningen, spune că, de fapt, băncile sunt cele care nu-şi pot asuma riscurile de a credita întreprinderile mici şi mijlocii dacă oferă ca garanţii stocuri şi creanţe, preferând să sprijine firmele care produc.

REALITĂŢILE DIN TEREN Van Groningen a arătat, la un seminar pe tema managementului riscului organizat la BNR, că în cazul în care \"o firmă intră în insolvenţă şi banca nu recuperează niciodată nimic, când e vorba de stocuri sau creanţă, atunci concluzia este că la un anumit moment valoarea colateralului, statistic, este zero. Atunci ne plângem de acces la creditare. Vă întreb, la IMM-uri, care de obicei nu au decât stocuri şi creanţe, cum putem să finanţăm în România firmele mici şi mijlocii dacă demonstrăm constant că în ceea ce priveşte colateralul acesta nu are nicio valoare?\". El a explicat că din perspectiva clientului nu se înţelege că există două categorii de firme în România: cele care plătesc la timp şi cele care nu plătesc. Şeful Raiffeisen atrage atenţia că ultima categorie creşte costurile pentru prima: \"Întrebarea mea este cine are nevoie de sprijinul nostru? Eu zic că cei care produc ar avea nevoie de sprijinul nostru. În realitate, ceea ce facem este exact invers, protejăm pe cei care nu produc, fapt care nu creează valoare în economie. Numai 1% dintre firme ies din insolvenţă printr-un proces de reorganizare\".

RISCURI MAI MICI, INVESTIŢII MAI MARI Groningen consideră că dacă România doreşte investitori pe termen lung sau creştere economică, atunci ar trebui să investească în activităţi care creează valoare: \"Nimeni nu va investi pe termen lung dacă nu are un nivel rezonabil de certitudine. Cu cât riscurile care ţin de ţară sunt mai mari, cu atât apetitul pentru a investi va fi mai mic sau aşteptarea de randament va fi mai mare. Nici unul, nici celălalt nu sunt în interesul ţării. Dacă vrem să avem creştere economică în România mai mare şi să ne apropiem de nivelul european, trebuie să gestionăm riscurile interne ale băncilor, dar trebuie să ne dăm seama şi de riscurile pe care le avem la nivel naţional. De aceea trebuie să creştem nivelul de predictibilitate\".